“Omul nu este un organism fizic ci acel sine lăuntric care trăieşte printr-un organism fizic.”
Baird T. Spalding
Vinovaţi pentru bolile care ne copleşesc, se pare astfel că nu sunt frigul, curentul, viruşii, stresul sau alţi factori externi, ci slăbiciunea sinelui lăuntric. Noi trăim tot timpul în acelaşi mediu, doar că uneori boala ne învinge. Şi nu pentru mult timp.
S-ar putea spune că sinele lăuntric este dominat de mediul extern şi cauza ar fi mediul şi nu slăbiciunea spiritului. Bine, dar de ce în aceleaşi condiţii doi oameni pot fi unul bolnav şi unul sănătos? Unul mai slab şi celălalt mai rezistent? Tocmai pentru că sinele nu are Lumina Christică în el sau nu o acceptă. Şi atunci corpul fizic bolnav va fi tratat aşa cum ştie fiecare.
Omul merge la doctor, i se dă o reţetă, ia medicamentele de la farmacie şi mai repede sau mai târziu boala se va ameliora sau dacă nu este prea grav se va vindeca. Sau va încerca alte metode terapeutice alternative: reflexoterapie, bioenergie, fitoterapie, masaj, regimuri alimentare etc. Acestea sunt soluţii pentru a trata efectele îmbolnăvirii dar cum rezolvăm problema sinelui de a fi în Lumina Christică?
Iată ce spunea Baird Spalding în “Viaţa şi învăţăturile Maeştrilor din Extremul Orient” privind această teorie: “… Existenţa Luminii Christice înlăuntrul nostru (…) elimină orice teorie care susţine necesitatea de a lucra asupra glandelor, asupra centrilor corpului, asupra corpului însuşi, sau de a trata bolile. Fizicul intră în normal de îndată ce realizăm Unitatea fundamentală. Când se atinge această stare, glandele şi funcţiile fiziologice sunt stimulate până ce devin armonioase. Fiecare atom al corpului este însufleţit şi trezit la o acţiune în perfectă coordonare a Spiritului. Spiritul este cel care însufleţeşte totul. Nu poţi ridica acţiunile corpului până la nivelul armoniei cu Spiritul, prin procesele minţii, căci Spiritul este mai presus de minte, după cum cerul este deasupra pământului”.
Teoretic nu pare aşa de greu de realizat. Dar cum să chemăm Lumina în noi şi să o lăsăm să ne călăuzească? În primul rând trebuie să facem curat în “casele” noastre: în minte, în comportament, în atitudinile noastre faţă de tot ce este Creaţie Divină, adică tot ce ne înconjoară. Să-i facem loc Luminii şi să o primim cu convingerea că trebuie să rămână veşnic în noi. Nu există cale de mijloc. Dar se face treptat-treptat. Contează sensul în care mergem. Şi Biserica, şi rugăciunea, şi meditaţia, desigur, mai ajută. Toate sunt raze care formează împreună Lumina. Trepte ale scării evoluţiei noastre.
Lasă un răspuns