6 Maeştri de demult

Edgar Degas

Este cunoscut ca fiind maestrul desenului şi figurilor în mişcare. Deşi a folosit mai multe tehnici, pastelul rămâne preferatul lui. Edgar Degas a devenit cunoscut cu picturile sale reprezentând balerine şi cai de rasă. Arta lui reflectă preocuparea pentru psihologia mişcării, expresia şi armonia liniilor. Degas s-a născut în familia unui bancher bogat, fapt ce a influenţat creaţiile lui de mai târziu. Mentorul său a fost pictorul Jean Auguste Ingres. Deşi începuse să frecventeze Şcoala de Arte Frumoase, o părăseşte în 1854 şi pleacă în Italia unde studiază arta, mai ales operele renascentiste.

Întors la Paris, 5 ani mai târziu, el va picta portrete ale familiei şi prietenilor sau subicte istorice. În 1860 îl cunoaşte pe Edouard Manet şi va începe să picteze scene sociale şi scene din lumea teatrului. În 1870 balerinele vor deveni subiectul lui preferat. În 1872, după o vizită în Louisiana, unde o rudă avea o afacere cu bumbac, pictează “Comerţ cu bumbac în New Orleans”, tablou care va fi singurul achiziţionat de un muzeu în timpul vieţii sale. În aceeaşi perioadă va picta curse de cai, plaje şi interioarele unor cafenele. Edgar Degas a avut puternice legături cu lumea literară. În 1881 el va expune sculptura, printre operele expuse fiind şi “Mica dansatoare”, realizată din bronz şi care acum se află la Muzeul de Arte Frumoase din Boston.

Sandro Botticelli

Botticelli – cel care a pictat în 1485 “Naşterea lui Venus” şi în 1477-1478 “Primăvara” – a creat cu adevărat în spiritul Renaşterii. Comisia eclesiastică a inclus tablouri ale lui în toate marile biserici ale Florenţei şi în Capela Sixtină din Roma.

Deşi el a fost un pictor cu trăsături particulare, a rămas destul de puţin cunoscut până în sec.19, cand l-a redescoperit un grup de artişti englezi. Botticelli a fost elevul lui Fra Filippo Lippi, petrecându-şi toată viaţa în Florenţa, mai putin perioada cât a fost la Roma (1481-1482), când a realizat frescele de la Capela Sixtină. La Florenţa el a fost protejatul familiei Medici. El avea o perspectivă sofisticată asupra anatomiei umane, dar nu-şi pierdea umbra poetică.

Paul Cézanne

Pictor francez care a expus destul de puţin în timpul vieţii, dar care a avut un interes deosebit pentru solitudine şi creaţie în izolare. Este astăzi unul dintre creatorii care stau la baza stilurilor moderne. Paul Cézanne a pus pe pânză exact ceea ce vedea în natură, respectând intocmai culorile şi jocul umbrelor. Deşi a fost contemporan cu impresioniştii arta sa trece dincolo de curentul căruia aparţinea, arta lui este “mai solidă, mai durabilă, aşa cum este arta din muzee”.

Cézanne s-a născut în sudul Frantei, în Aix-en-Provence, în ianuarie 1839 şi a fost foarte bun prieten cu scriitorul Emile Zola. Între 1859-1861 a studiat Dreptul şi în acelaşi timp şi pictura. În final a ales pictura, împotriva dorinţei tatălui său şi a mers la Paris alăturându-se grupului impresionist din care făcea parte şi Camille Pissarro. Timp de 5 ani, picturile sale sunt respinse la Salonul Oficial, calificat ca fiind “romantic”. Dar el a păstrat caracterul personal al creaţiilor sale.

Paul Gauguin

Născut în 1848 în Polinezia Franceză el a fost liderul perioadei postmoderniste care a făcut un pas decisiv către arta contemporană. După ce şi-a petrecut în 1888 o scurtă perioadă cu Vincent van Gogh în Arles, Gauguin a abandonat stilul său imitativ în favoarea expresionismului. Din 1891 el va trăi în Tahiti. El a fost fiul unui ziarist francez şi al unei creole peruviene.

El a investit 17 mii de franci în picturile marilor săi înaintaşi iar Pissarro văzându-l atât de interesat l-a luat sub protecţia sa. La Salonul Oficial îi este acceptat un tablou stil Pissarro. Tot Pissarro îl va prezenta lui Cézanne, pentru care Gauguin avea un respect deosebit. Gauguin a fost căsătorit cu o daneză pe nume Mette cu care a avut 5 copii, fapt pentru care o vreme a preferat să stea la Rouen, pentru că Parisul era prea scump pentru un om în situaţia lui. El spera să-şi poată gasi un patron care să-l susţină financiar. Din păcate pentru el, s-a soldat cu o dezamăgire.

Claude Monet

El a fost iniţiatorul, liderul şi avocatul curentului impresionist. Şi-a petrecut tinereţea in Le Havre, unde era cunoscut ca excelent caricaturist, care a fost transformat în pictor de peisaje de către mentorul său Boudin. În 1859 a studiat la Paris unde l-a cunoscut pe Pissarro.

După 2 ani de serviciu militar în Alger, s-a intors în oraşul natal unde l-a intalnit pe Jongkind, care a însemnat “definitiva educaţie a ochiului” său. În 1862, la Gleyre în Paris, îi va cunoaşte pe Renoir, Sisley şi pe Bazille, împreună cu care va forma nucleul curentului impresionist. În timpul războiului franco-prusac (1870-71) se refugiează la Londra, unde pictează Tamisa, Turnul Londrei, parcurile şi diverse alte scene. Toată viaţa a ramas fidel stilului său de a picta şi peisajelor.

Rembrandt Van Rijn

Este considerat cel mai mare pictor al tuturor timpurilor. Dar n-a fost mereu aşa. În timpul vieţii sale a fost considerat mai puţin bun decât pictorii italieni şi cu siguranţă mai puţin bun decât Rubens, contemporanul său. Unii l-au considerat cel mai mare pictor olandez, dar cei mai mulţi nu i-au acordat nici măcar acest statut.

El a început pictând portrete ale persoanelor din înalta societate, dar s-a pierdut treptat de acest mod de viaţă din cauză că nu şi-a putut administra bine veniturile, ajungând la vârsta de 50 de ani în pragul falimentului. A putut totuşi să ducă o viaţă decenta din vânzările unor tablouri ale sale către clasa de mijloc.