V-aţi imaginat vreodată că trăiţi într-o altfel de lume, în acea lume utopică la care majortatea îşi trimite gândurile în vizită atunci când ceva nu-i place sau nu-i convine? Nu-i aşa că ar fi minunat să existe o astfel de lume?

Întrebarea este, de ce trăim doar în iluzia acestei lumi, cu speranţa că poate va veni, dar în schimb nu facem nimic pentru ca ea să se transforme în realitate? Ne amăgim cu răspunsuri de genul că o lume perfectă  ar fi plictisitoare?

sansa de a zbura Eu cred că drumul către acea lume există, se află în fiecare din noi, tot ce trebuie să facem e doar să-l vedem, pentru că l-am ascuns foarte adânc în noi! Tot ceea ce căutăm, se află defapt în noi înşine!

Pentru a putea „crea/ descoperi” această lume cred că e nevoie de noi înşine! Poate ar fi o soluţie să încercăm să nu mai vedem tot timpul defectele celorlalţi, să încercăm să ne oprim în a-i mai învinovăţi pe alţii sau chiar pe noi înşine de tot ce se întâmplă. Poate uitându-ne la noi, vom găsi acel drum pe care îl căutăm „dintotdeauna”. Cu ce ne ajută să-i judecăm pe ceilalţi? Acest lucru nu face decât să ne afunde mai tare în întunericul în care să pare că unii deja se simt foarte comfortabil şi nu doresc să-l transforme în lumină.

E prea mult să încercăm să facem ceva pentru noi înşine? Să încercăm să ne descoperim şi să vedem cine suntem de fapt, şi ce se ascunde dincolo de acest „înveliş” numit corp?

Share the Love!

9 comentarii la „O altă lume!”

  1. Madalina
    Madalina

    cuvantul impus nu imi suna a bine . a fi open mind e si o treaba de educatie dar si de acumulare a experientei

  2. Jorjette

    Aşa este, însă pot să spun foarte sincer că pentru mine de exemplu, de mică, mi-a fost într-un fel „impus” un anumit tip de percepţie, pe care a trebuit să-l conştientizez, pentru a putea fi deschisă şi la celelalte posibilităţi…

  3. Madalina
    Madalina

    Desigur lumea o facem din propria noastra perceptie

  4. Smart and funny
    Smart and funny

    -eu vad tot timpul atat defectele cat si calitatile celorlalti, ar fi jenant pt mine sa nu le pot observa
    -problema se pune insa, atunci cand interactionezi cu respectiva persoana: ce-i vei transmite? ceva legat de calitatile sau de defectele lui/ei?
    -eu sunt , aprope mereu, un tip direct, fara ascunzisuri, care spun exact ceea ce gandesc; m-am obisnuit deja cu ideea ca oamenii ma considera un fel de ciudat, si ma simt excelent in ciudatenia mea, fiindca crede-ma, sunt un pic diferit…
    -insa nu sunt rautacios si incerc sa le trasmit idei de bine si apreciere despre propria lor persoana, evitand sa le vorbesc de asa-zisele lor defecte
    -evident, atunci cand sunt atacat gratuit, nu uit sa le aduc aminte ca ii cunosc mult mai profund decat am dat impresia ca i-as cunoaste…recunosc, sunt un pic rautacios, dar numai cand sunt provocat…
    Recunosc, imi place sa vorbesc, imi place sa ma joc cu cuvintele, im place sa intru in mintea apropiatilor mei, pornind doar de la simplele informatii ce le primesc, sa ii inteleg, sa le inteleg modul de a gandi , de a privi lumea….fiindca-n felul asta cu siguranta gasim puncte comune si punti de comunicare…
     

  5. Jorjette

    Se merge invers, dar nu toţi merg invers, există oameni care merg pe drumul cel bun. Nu trebuie să meargă toţi către această lume, atâta timp cât nu vor. ei aleg ce vor şi ce nu, au acest drept, de a alege…

    Într-adevăr, dacă ar fi mai mulţi, s-ar ajunge mai repede acolo, dar nu poţi să forţezi pe nimeni să deschidă ochii, dacă persoana se simte bine, în siguranţă cu ochii închişi.

  6. Porcusorul Radioactiv

    Nu vezi ca se merge de fapt in sens invers? Cnad o sa vina acea lume? Poate cand o sa ajungem noi acolo. In Lumea de Apoi.

  7. Jorjette

    Ştiu că nu sunt toţi pregătiţi, dar cum ai spus şi tu, va veni şi acel moment. Probabil mai este nevoie de „puţintică răbdare”.

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *