De la grecescul planetes, cuvântul “planetă” înseamnă “(astru) rătăcitor”. Planetele se deplasează în zodiac şi trebuie să le determinăm poziţia, în special longitudinea, dacă vrem să facem un horoscop convenabil. Se ştie că fiecare planetă poartă numele unui zeu antic, mai mult sau mai puţin latinizat, şi posedă un simbolism propriu. Asupra acestuia se va îndrepta atenţia astrologului.
Planetele sunt în număr de zece. Cultul Soarelui este întâlnit în toate cosmogoniile. Nici creştinismul nu este scutit de el, de vreme ce Hristos este numit “Soarele Justiţiei”. Poziţia Soarelui în horoscop este determinantă: când spui că eşti “din cutare zodie echivalează cu faptul că Soarele se găsea la ora şi ziua naşterii în zodia despre care este vorba” (Encyclopedie de la divination, Veyrier, 1973).
Soarele n-ar putea fi studiat fără complementara sa, Luna, cu care formează un cuplu, precumanimus şi anima ale lui C.G. Jung sau Yang şi Yin ale chinezilor. Anticii au observat foarte repede că Luna prezida ritmurile naturale: mareele, ciclul feminin etc. De altfel, ea reprezintă partea ascunsă şi meditativă a sufletului.
Mesager al zeilor, protector al artiştilor, al comercianţilor şi al hoţilor, Mercur este foarte mobil. Îi datorăm vivacitatea, rapiditatea, uşurinţa în vorbire şi în gesturi, priceperea în orice ocazie, cu corolarul: o propensiune certă pentru furt, escrocherie, câştig, ipocrizie…
Plină de graţie şi de blândeţe, Venus invită la dragoste şi, în general, la plăcerile existenţei. Dar ce nu este întotdeauna planeta fericirii. Ea poate deveni arzătoare, chiar cupidă în pasiunea pe care o suscită.
Marte apare adesea violent şi certăreţ; el anunţă nenorociri şi sfârşitul civilizaţiilor, dar îi favorizează pe cuceritori, pe chirurgi, pe măcelari, pe militari… fără să-i uite pe ucigaşi, criminali, incendiatori!
Cu fulgerul său, Jupiter (Zeus în versiunea greacă) este, evident, o figură paternă, dar el nu striveşte şi nici nu înăbuşă. El asigură echilibrul eului şi supraeului.
Nu se poate spune acelaşi lucru despre Saturn. Influenţa lui face să crească plictiseala, necazul, îmbătrânirea, truda şi osteneala. El favorizează, totuşi, studiile lungi şi anevoioase, căutările minuţioase, exerciţiile care cer răbdare.
Uranus reprezintă forţa brută, instinctivă, neîmblânzită. I se impută toate dezordinile, până şi revoluţiile. Prin nebunia lui atotputernică, el dă frâu liber pasiunilor şi dezlănţuie forţele elementare.
Considerat malefic atunci când capătă o importanţă exagerată în horoscop, Neptun prezidează inconştientul colectiv, puterile criptice ale spiritului. Domeniul şi elementul său: apa. Îi protejează pe navigatori şi pe pescari, dar şi pe primitivi, pe debutanţi. Se află la originea lumii şi a vieţii.
Astrologii sunt împărţiţi în privinţa lui Pluton, a cărui descoperire prea recentă a făcut să nu i se atribuie încă o semnificaţie sigură. De la Marte, el ar avea brutalitatea şi violenţa; de la Scorpion – caracterul ocult şi subteran.
Lasă un răspuns