La începutul lumii, Dumnezeu arăta ca un porumbel și zbura peste apele originare, în timp ce diavolul în chip de rățoi înota pe ape. Porumbelul a luat ființă , după alte povestiri, din măruntaiele Sf. Petru pe care Dumnezeu le-a întins pe un copac. Sufletul mortului se transformă în porumbel.
Porumbelul din arca lui Noe a fost trimis de acesta să vadă dacă zărește vreun petic de pământ. El se întoarse cu o ramură de măslin, brad sau salcie în cioc. Noe îl binecuvântă să fie iubit de toți oamenii, așa cum el l-a iubit în acel moment.Constelația ”Porumbelul” amintește și ea de acest eveniment.
Nu e permis să se ucidă porumbei. Diavolul nu se poate transforma în porumbel, nici vrăjile nu au efect asupra lui. Pe de altă parte, dacă un preot îl împărtășește, el poate duce împărtășania pe lumea cealaltă unui copil mort.
În colinde porumbeii iau înfățișarea îngerilor. Ei fac munți și văi, pentru ca ciobanii să-și poată paște turmele. Porumbeii udă câmpurile, le fertilizează și sunt puși pe aceași treaptă cu feciorii. Sunt păsări erotice, scenele lor de dragoste servesc oamenilor drept exemplu, dar în același timp ei pot fura dragostea tinerilor perechi.
În sfârșit, porumbeii pot aduce sărăcie, nenorociri sau chiar moarte.
Lasă un răspuns