Privighetoarea este o pasare care canta atat noaptea, dar si ziua. Cu toate acestea, este auzita cel mai bine pe timp de noapte, cand competitia cu alte pasari este diminuata.
Ceea ce face ca acest cantec al privighetorii sa fie asa exceptional este varietatea, raza de actiune si puterea. Studiile au aratat ca pasarile individuale pot avea un repertoriu depeste 200 de fraze diferite.
Ca si in cazul multor alte pasari, privighetoarea mascul este cea care canta, lucru prea putin apreaciat de scriitorii si poetii timpurii care intotdeauna se exprimau ca si cum femela ar fi cea care canta. Cel mai adesea, ei vor canta din locuri de unde sunt greu de vazut, doar ocazional canta in locuri expuse.
In urma cu vreo 200 de ani, era o moda sa se faca comert cu privighetori si sa fie crescute in colivie, insa traiau foarte putin in captivitate.
Cantecul privighetorii – a fost adesea mentionat in poezii si povesti
Privighetoarea – mituri si legende romanesti
La o nuntă împărătească, fu naș un împărat, dar ca nașă nu fu aleasă soția sa, ci împărăteasa unei alte țări. De supărare, el începu să o ia în râs pe nașă, apoi o învinui că ar fi furat o pâine. Nașa se rușină într-atât încât se rugă la Dumnezeu să o transforme în pasăre. Dumnezeu îi ascultă rugămintea. Pasărea zbură prin încăpere și văzu că însuși nașul furase pâinea. Împăratul fu dus la spânzurătoare , dar nașa își păstră înfățișarea de pasăre și trăiește departe de lume.
Se mai povestește că o fată de împărat avea în ascuns un iubit. Împăratul use să i se taie capul, iar fiica lui se prefăcu într-o privighetoare care își veghează iubitul în fiecare noapte.
Înfățișarea foarte puțin atrăgătoare a privighetorii se explică astfel: la începutul lumii păsările nu erau colorate, dar au fost chemate de Dumnezeu pentru a le colora penajul; privighetoarea veni prea târziu, pe când culorile se terminaseră. De aceea își păstrează înfățișarea inițială; în compensație primi însă un glas minunat pentru a plăcea totuși celorlalte păsări și oameni.
Lasă un răspuns