Rene WARCOLLIER(1881-1962), inginer chimist francez. Descoperirile sale ştiinţifice şi industriale ar fi suficiente pentru notorietatea sa. Abia intrat la Institutul de Chimie, el abordează cu succes sinteza rubinelor. Reuşeşte apoi sinteza safirului şi a smaraldului.
Rene Warcollier inventează apoi un sidef artificial pe bază de celuloză şi un ecran de cinema ultraluminos. Între timp, se interesează şi de fabricarea perlelor artificiale, de vulcanizarea cauciucului şi pune la punct o metodă electrolitică pentru obţinerea permanganatului de potasiu.
Dar personalitatea sa nu poate fi redusă la activitatea de savant cu multiple preocupări şi de şef de întreprindere. A fost pasionat de telepatie şi a purces la treabă la începutul primei decade a secolului. Oricât de calitative ar fi ele, experienţele făcute de Warcollier implică, totuşi, indivizi şi grupuri oarecare, ce nu se remarcă neapărat prin vreun talent.
Ca experimentator priceput, el preferă, cum spune Robert Tocquet, care l-a cunoscut bine, să sesizeze “pe viu, ezitările, tatonările, deformările, erorile facultăţii telepatice sau metagnomice şi să descopere anumite mecanisme criptice, pe care, fără acest gen de cercetări, le-am ignora încă”.
În vreme ce şcoala americană reprezentată de J.B. Rhine lăsa la o parte pregnanţa informaţiilor telepatice, Rene Warcollier ţine cont de ea, fiindcă el ştie că imaginile pur abstracte, ca acelea care figurează pe cărţile Zener, nu solicită deloc afectivitatea. Este motivul pentru care el creează, între alte materiale de experimentare, un joc de simboluri care cuprinde o libelulă, un ciorchine de strugure, o harpă, o stea, un triunghi, o barcă…
În schimb, Rene Warcollier descoperă că alte imagini sunt lipsite de pregnanţă: păianjenul, cireaşă, toba, dreptunghiul, albina, rombul… Şi că un rol de prim rang îl au culorile. Contrastul alb-negru este, de exemplu, deosebit de “vizibil” pentru telepaţi.
Opera metapsihică a lui Rene Warcollier este dispersată în tot felul de reviste, printre care Revue metapsychique. De altfel, a condus Institutul Metapsihic Internaţional din 1950 până la moartea sa.
Lasă un răspuns