Să vorbim despre studii în străinătate căci avem nevoie să știm la ce anume să ne așteptăm când avem o astfel de intentie.
“- O senhor fala Portugues?”……. îmi amintesc si acum prima întrebare adresată la secretariatul facultății. Era primavara anului 2006 iar eu avem prima experiență de studiu în străinătate, în calitate de bursier al programului Erasmus, în cochetul orășel Faro din Portugalia (www.ualg.pt ). Eram spre sfârșitul studenției dar încă aveam lumea la picioare; tocmai mă întorsesem din America, unde am lucrat prin programul Work and Travel.
Am ales Portugalia și Faro din rațiuni pragmatice; bursa parțială acoperea de fapt toate costurile, plus îmi mai rămâneau ceva bani de buzunar, iar orașul era cunoscut pentru centrul vechi și aproprierea de Atlantic.
Cursurile au fost marea surpriză; niciodată plictisitoare, erau întotdeauna interactive, chiar dacă durau trei ore, cu o mica pauză de 10 minute. La prima vedere mi-au părut foarte ușoare, mai degrabă o distracție pregătitoare pentru lungile finaluri de săptămână în care comunitatea de studenți Erasmus petrecea “internațonal”. Cu trecerea săptămânilor însă, au început să curgă temele, referatele și prezentările, iar discuțiile structurate nu puteau să fie susținute decât în urma unei pregătiri serioase. Până la urmă am dat și un examen, ca sa nu fie chiar totul diferit față de România.
Am petrecut mult timp în bibliotecă, documentându-mă pentru diferitele teme; totul trebuia să fie riguros documentat și argumentat, iar despre plagiat nici nu se punea problema.
Totuși, Portugalia nu a însemnat numai studiu; am făcut un tur al Portugaliei, am experimentat cultura gastronomică locală și am făcut varicelă; aș face-o din nou dacă acest lucru ar fi prețul pe care ar trebui să-l plătesc să mai fiu odată student în Faro.
La plecare, surpriză – o senhor estava falando Portugues muito bem!
Periplul prin străinătate nu s-a terminat însă aici; după ce am devenit mândru inginer în ale industriei alimentare, am decis să mă specializez în managementul calității. Nu am considerat însă că diploma proaspăt obținută îmi oferea un avantaj competitiv față de colegii mei, dintre care unii mai puțin silitori, însă mai piloși, astfel că am aplicat și am urmat un program postuniversitar excelent al Mediterranean Agronomic Institute of Chania, din Creta, Grecia – MAICh (www.maich.gr ). Bursa cuprindea cazare, masă, costurile de școlarizare, asigurare medicală și o mică bursă-bani de buzunar. Totul suna minunat până nu ne-am trezit la fața locului că toți cei 200 de bursieri trebuie să susținem testul TOEFL, iar dacă nu obțineam un anumit punctaj, urma să facem cale întoarsă. Din păcate, un coleg din Palestina nu a trecut testul.
Timp de doi ani am trăit într-un mediu internațional, cu oameni din peste 20 de țări, de diferite culturi și credințe religioase. MAICh a fost locul unde am învățat ce înseamnă toleranța și respectul. Încă păstrez legătura cu Anas, Ata, Gyorgos, Mohamed, Anula, Francois, Anuska, Kristine, Andreas sau Ryma.
Aici am învățat într-un an cât nu am reușit în cinci în România. Materia era foarte concentrată, modulele se succedau săptămânal, la fel ca și evaluările, rapoartele, prezentările și examenele. Spre sfârșitul primului an am și vrut să renunț. Până la urmă am fost șef de promoție.
În 2007 România tocmai intrase în UE. Un eveniment istoric pentru țară a devenit ușor incomodant pentru cei 10 studenți români care studiam la MAICh; nu mai aveau dreptul la bani de buzunar pentru cel de-al doilea an de studii. Așa se face că în vară, am devenit un strălucit masterand ospătar pe malurile Meditranei. În 3 luni am slăbit 15 kilograme (noroc cu faptul că sunt mai durduliu). Laptopul de pe care am scris acest articol l-am cumpărat în urma acelei veri.
Deși aș fi putut să continui munca de cercetare în Grecia, ca și salariat, am ales întoarcerea în țară. Impactul a fost foarte puternic, îmi creasem așteptări de bunăstare intelectuală și financiară complet nerealiste pentru România anului 2008. Astfel am ajuns casnic fără drept de șomaj și ulterior un mândru operator de studii de piață, activitate pe care am practicat-o cu mult succes aproape un an.
În primăvara anului 2009 am intrat în programul Schema Tinerilor Profesioniști, prin care statul urmărea specializarea a aproximativ 400 de tineri pentru a lucra în administrația publică ca și manageri publici.
După pregătirea foarte riguroasă de la Institutul Național de Administrație, și practica la Consiliul Județean din Arad, a urmat ultima parte a programului – masterul în administrație publică la London Metropolitan University (www.londonmet.ac.uk) timp de un an de zile. Toate costurile de școlarizare au fost suportate de către program. De asemenea beneficiam de o bursă lunară de 1690 Euro.
La fel ca și în Portugalia, accentul se punea pe discuții, interacțiune, studiu în bibliotecă și multă muncă în echipă.
Londra este un oraș fabulos, așa că nu am pierdut timpul și am încercat să gust cât mai multe din cultura (internațională) locală. De fapt dacă ar fi să caracterizez perioada respectivă, aș spune “Chicken Tikka masala and team work”! Cu toate acestea, a fost singurul loc în care nu mi-am făcut niciun prieten din altă țară decât România.
Contractul semnat cu statul presupunea obligația de a lucra pe o perioadă de cinci ani ca și manager public. Deși într-o perioadă grea, la 4 luni după reîntoarcere, în aprilie 2011 am început munca la Ministerul dezvoltării regionale și turismului. Momentan sunt mulțumit de ceea ce fac.
După cum puteți concluziona, in urma acestor studii in strainatate, în cazul meu nu a fost chiar așa de simplu pe cât pare. Totodată, așteptările odată reîntors în țară, nu au coincis cu realitățile din teren. Până la urmă însă, aceste studii in strainatate mi-au folosit pentru a obține o slujbă “bună”.
Totuși, pot spune cu mâna pe inimă că sunt un om mult mai complet, datorită experiențelor din străinătate; am învățat multe despre diferite culturi și religii, respectiv foarte multe despre mine însumi.
Aș face-o din nou? Cu siguranță că da. Poate de data aceasta aș fi mai pragmatic și aș urma mai cu succes obiective clare, în locul așteptărilor supradimensionate.
La o singură întrebare nu m-aș pronunța, și anume dacă să recomand cuiva să studieze în străinătate. În subsidiarul tuturor reușitelor și experiențelor minunate pe care le-am avut în cei aproape 4 ani de perindări, a crescut și înstrăinarea de țară și de cei dragi; până la urmă însă “glasul pământului” a fost mai puternic decât cel al ademenitoarelor împliniri profesionale și financiare în străinătate. Statistica însă dovedește că mulți dintre cei care studiază în alte țări nu se mai reîntorc sau nu reușesc să se readapteze la România eternă și mioritică………
Florin Daniel Demian, 0746053505, florindemian04@yahoo.com
Studii in strainatate pentru studentii romani
Totuşi, pentru tinerii care doresc să studieze în străinătate, pot găsi informaţii suplimentare la IUF si la intalnirile pe care acestia le organizeaza in fiecare an pentru studentii romani. Aceste întâlniri au loc in cele mai importante centre universitare si îţi dau ocazia să participi la workshopuri şi concursuri, însă cel mai important, aici poţi afla detalii importante legate de oportunităţile oferite de universităţile din peste 20 de ţări.
Lasă un răspuns