Suntem cu toţii praf de stele?

La întrebarea dacă suntem facuți din praf de stele, în principiu, răspunsul corect este da. Întelegem prin praf de stele faptul că prin distrugerea stelelor rezultă particule, iar ca și forma de a spune, le denumim praf (ca si granulele de praf de pe Pamânt). Ce vreau să spun este că nu este un praf la propriu ci un praf cosmic plin de toate elementele universului.

Ştiinţa confirmă că Big-Bang-ul a produs acum 13-14 miliarde de ani primele elemente chimice precum hidrogen, heliu şi litiu. Totuşi celelalte elemente, de fapt toate celelalte elemente, trebuiau şi ele să fie făcute cumva de undeva, iar răspunsul este că toate s-au format prin stele.

Stelele folosesc fuziunea pentru a combina sinteza nucleară şi exploziile gen supernova pentru a combina elemente mici, făcând elemente mai mari şi mai mari.

Dovada primului praf de stele din noi

Primele stele formate dupa BigBang erau de peste 50 de ori mai mari decât soarele nostru. Ele explodând au dăruit elemente noi pentru fuziunea nucleară, altor stele mai tinere. Procesul de formare de noi elemente chimice în stele se numește nucleosinteză. Prin acest procedeu particulele din praful de stele au un număr atomic unic, adică sunt unice.

Prin explozii supernova s-au format aproape toate elementele chimice din Tabelul Periodic. Multe din acestea formeaza organismul uman si acestea chiar provin de la mai multe supernova. Oamenii de știință pot spune care este originea elementelor chimice cunoscând vechimea stelelor și acest lucru se realizează prin raportul dintre temperatura lor si culoarea lor. Stelele „fierbinți” ard albastru,

Când stelele mor și își pierd masa, toate elementele care au fost create în ele, sunt aruncate în spațiu. Apoi următoarea generație de stele ce se formează din aceste elemente, ard si apoi le explodează în univers din nou. Aceasta constantă reproducere a totului este numita evoluție chimică galactică.

Fiecare element chimic principal a fost creat într-o stea, iar dacă combini aceste elemente în alte feluri poți crea alte feluri de gaze, minerale, sau chestii mari precum asteroizii, si din asteroizi poți începe să faci planete, apoi pe ele poți începe să creezi apa și alte ingrediente necesare vieții, și apoi poate chiar pe noi.

Acest sistem pare să funcționeze așa de peste 13 miliarde de ani (cam atât de vechi este universul nostru), iar sistemul nostru solar se consideră că s-a format doar acum vreo 4,5 miliarde de ani în urmă.

Stelele mari ard mai repede, adică mor mai repede. Acestea pot rezista și doar câteva milioanne de ani, în timp ce stele mici ca Soarele nostru trăiesc peste 10 miliarde de ani.

Dacă te uiți pe cer nu înseamnă că poți analiza stelele prea profund. După culoare si temperatură poți să spui ceva despre ele, dar nu prea multe. În 1987 a existat o supernova care a permis oamenilor de știință să privească, să analizeze și să noteze prezența unui inel ce era emanat, dar aceste ocazii sunt foarte rare.

Alt mod de a studia ciclul vieții stelelor este prin mostre de praf cosmic, găsite și observate printr-un microscop electronic. Invizibil pentru ochiul uman, o singură părticică din acest cel mai pur si original praf de stele (cunoscut ca si granule presolare pentru că sunt mai vechi decât Soarele nostru), este doar de câțiva microni în dimensiune, cam de 100 de ori mai mici decât grosimea unui fir de păr uman.

Identificarea primelor granule de praf de stele formate prin supernove chiar înainte de crearea sistemului nostru solar (4,6 miliarde de ani în urmă)

O echipă de cercetători spanioli din SUA, condusă de Christian Iliadis de la UNC, au oferit dovada în fotografii a granulelor de praf de stele. Ei au urmărit o strategie bazată pe o tehnică statistică numită Monte Carlo, care implică prelevarea aleatorie a celor mai importanți parametri ai modelului nova: compoziția piticului alb; amestecarea straturilor minuscule albe exterioare cu materialul acumulat înainte de explozie; temperatura și densitatea maximă; calendarul de explozie; și posibila diluare a ejecției după izbucnire. Noile simulări s-au bazat pe o bibliotecă unică a ratelor de reacție termonucleare, care este administrată de grupul UNC. Noile simulări computerizate au identificat, pentru prima dată, 18 granule de praf de stele presolare care s-au format direct în explozii nova clasice, înainte ca sistemul solar să se formeze în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Rezultatele au fost publicate recent în The Astrophysical Journal. Această lucrare este susținută de o subvenție de cercetare de la NASA.

Concluzia despre praful de stele și noi

Aşadar toate elementele ce compun corpul tău astăzi, acum, au fost făcute prin naşterea, creşterea şi moartea unor stele care au existat acum miliarde de ani înaintea ta. Suntem praf de stele pentru că planeta Pământ este o acumulare de elemente chimice venite din „praf de stele”. Noi suntem ceea ce mâncăm, pentru că doar așa avem o creștere în masă, sintetizând din alimentație noi elemente chimice ce contribuie la formarea unor noi celule organice.

Majoritatea elementelor din corpurile noastre s-au format în stele de-a lungul a miliarde de ani și a mai multor vieți de stele. Cu toate acestea, este posibil și faptul că o parte din hidrogenul nostru (care constituie aproximativ 9,5% din corpul nostru) și litiu, pe care corpul nostru îl conține în cantități foarte mici de urme, să provină exact din Big Bang.

Să vă mai spun că bem aceeași apă de când e ea formată pe Pământ? Da, este adevărat, apa nu poate părăsi planeta noastra, deci circuitul apei în natură înseamnă că ajunge sus și apoi coboară, noi o bem și cea pe care o eliminăm, reintră în circuitul apei din natură.

Ca și praful de stele, în univers nimic nu se pierde, totul se transformă! Nu-i aşa că e uimitoare teoria aceasta? Tu ce părere ai?