Motto:
„Vechea ciutură
iar legănată
în răcoarea fântânii” (G.G.Groza)

  1. Conceptul de subconştient biologic
  2. Ipoteză asupra originii „instinctului religios” la om. Genele sociale.
  3. De la gene sociale la clone. Ipoteză psihanalitică asupra originii embrionare a religiei
  4. Dragostea ca mod de manifestare a genelor sociale (GS). Ipoteză „cvasiştiinţifică”
  5. O teorie a incompletitudinii în autocunoaştere
  6. Pescuitul şi vânătoarea… ca metafore a tot ceea ce se petrece azi cu noi!
  7. Mincinos final literar: de la „Impresii despre drept şi actul dreptăţii ca mecanism social”… până la „certitudinea existenţei divine”!

Lumile converg, iar scopul final la oricărei fiinţe, fenomen, ştiinţe este, în ultimă instanţă, acelaşi…

Paradoxal sau nu ştiinţa se va transorma în religie (şi asta, atenţie, respectând chiar sensul propriu al termenilor!).Fenomenul de convertire a oamenilor de ştiinţă la religie se petrece de mult chiar sub ochii noştri!. Pentru că cele două ramuri există simultan, aceasta atestă preexistenţa principiului suprem. Evoluţia, dacă a existat vreodată, a încetat de mult. Începutul şi sfârşitul există simultan în Marele Anonim („alfa şi omega”), iar timpul curge „numai la nivele” inferioare.

Ideea este că totul a existat din totdeauna şi va exista întotdeuna. Fatalismul, predestinarea sunt deci adevăruri incontestabile. Mintea umană lucrează însă analitic, şi apoi sintetic. Aveţi o demonstraţie a acestei idei chair în episodul de faţă. Observaţi că am început contestând vehement sintagma „actul sfânt al dreptăţii”, ca după aceea să ajung la concluzia inversă că, într-adevăr, fiecare fenomen din univers este „o monstră” de Dumnezeu, că e existat şi va exista etern. Misticul de mine!…

Acest final este prin esenţa sa un act de conştientizare, care oferă concluzii ultime la care am ajuns deocamdată. Există multe contradiciţii şi incertitudini pe care sper că ni le-am lămurit împreună, ajungând (vă las pe dumneavoastră să apreciaţi cât de „rapid” sau „lent”… .deşi probabil că frazele mele „au existat dintotdeauna”… numai că eu am avut privilegiul să le (re)gândesc) la „ordinea şi limpezimea divină”.

Pun deocamdată punct acestei transe cu valenţe revelatorii. Sper că înţelegeţi… Mi-am cam depăşit „raţia” de gând !

Share the Love!

5 comentarii la „UNIVERSURI – eseu în cele şapte episoade ale… Creaţiei”

  1. o lacrima...

    ^ ultimul rand este dureros de adevarat…of!…ca un cutit in inima…ca sarea pe rana…ca nisipul in ochi…ca piatra in pantof…

    Răule !

  2. acelasi

    „tu eşti tu şi eu sunt eu”
    Nimic mai adevarat !

    „nu văd nici o diferenţă între noi doi !”
    Este. Trebuie sa fie.

    „de ce te comporţi aşa”
    Sa mai spun de 10000 de ori ca o iubesc pe J ? :D 

    „deşi poate la un nivel te înţeleg”
    Poate da/nu.

    PS: *cu placere.

  3. cenzura?

    Vrea Dumnezeu să prevină răul, dar nu poate? Atunci nu e omnipotent. Poate, dar nu vrea? Atunci e malefic. Şi poate, şi vrea? Atunci de unde vine răul? Nici nu poate, nici nu vrea? Atunci de ce să fie numit Dumnezeu?
    — Epicur

    Faptul că un credincios e mai fericit decât un sceptic nu e mai relevant decât faptul că un beţiv e mai fericit decât un om treaz.
    — George Bernard Shaw

    Religia s-a născut când primul ticălos l-a întâlnit pe primul prost.
    – Voltaire

    Citită cum trebuie, Biblia este cea mai puternică forţă pentru ateism concepută vreodată.
    – Isaac Asimov

    Nu mă deranjează părţile pe care nu le înţeleg din Biblie, ci părţile pe care le înţeleg.
    – Mark Twain

    Cele mai groaznice şi cele mai crude crime pe care istoria le-a înregistrat au fost comise sub adăpostul religiei sau al altor motive la fel de nobile.
    – Mahatma Gandhi

  4. unbaiat

    „Fenomenul de convertire a oamenilor de ştiinţă la religie se petrece de mult chiar sub ochii noştri !”

    Intreb si eu, ca Ilie Moromete, pe ce te bazezi ?

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *