Astăzi Bogdan a căutat pe internet “ceva” și mi-a făcut o surpriză, articolul următor, adica un articol scris de mine:
“Ma numesc Morosan Georgeta si sunt studenta in anul 1 la facultatea de psihologie. Am fost foarte incantata in momentul in care am fost inclusa in grupul de sprijin al pacientilor purtatori de stoma din mai multe motive. In primul rand pt ca simt nevoia sa stiu ca pot fi de folos societatii si pentru ca doresc sa pot fi un punct de spijin moral al unor persoane care au nevoie de o mana intinsa. Un alt motiv ar fi acela ca la un moment dat viata mea a fost umbrita pentru o perioda de aproximativ 2 ani de o involutie sociala si asta din cauza unei probleme de sanatate. Aceasta problema era vizibila si m-am confruntat deseori cu privirea rautaciosa si curioasa a oamenilor,privire ce-mi ajungea pana in fundul inimii-asa am ajuns sa ma izolez si sa prefer spatiile ferite de privirea omului.
In acele momente as fi avut nevoie de ajutorul tuturor de un zambet cald,de intelegere dar cei mai multi aveau propriile lor probleme si uitau de cei ce-i inconjoara. Doar parintii si cativa prieteni la care nici nu ma asteptam au fost alaturi de mine in acele momente si m-au ajutat sa depasesc acest prag al indiferentei oamenilor,al puterii lor de percepere a aproapelui. Ma asteptam ca totul sa fie usor, dar in fiecare zi dadeam peste un obstacol. Probabil as fi avut nevoie de sfaturile unui specialist,insa nu stiam unde sa-l caut. Cred ca acest motiv m-a indemnat sa vreau sa fac parte din acest grup – vreau ca impreuna sa-i facem pe oameni sa inteleaga ca suntem cu toti egali indiferent de ceea ce se intampla cu noi,indiferent de felul in care aratam sau gandim.
Cu totii avem un suflet ce-ar trebui sa ne faca mai buni unul cu celalalt.
Asta trebuie sa aratam noi. Ca sunt oameni care au nevoie de un minim de afectiune din partea celor sanatosi ! Avem nevoie de un zambet pentru a simti ca traim inconjurati de oameni! Un zambet nu se plateste,dar valoreaza mult,el ii imbogateste pe cei cel primesc si nu-i saraceste pe cei ce-l daruiesc.
Zambeste celui ce te iubeste, sa i se deschida inima;
Zambeste celui ce te dispretuieste sa nu simta dispretuirea;
Zambeste celui ce te-a lovit ca sa nu te doara.
Cand ti se pare totul greu si auzi lumea cum vorbeste
Atunci asculta sfatul meu: zambeste.
Cand cel ce te-a iubit cu drag, nepasator te paraseste
Chiar daca nu te vede nimeni ZAMBESTE!’
Tot ce trebuie sa facem este sa incercam sa fim mai buni,sa le aratam celorlalti ca ne pasa si ca undeva acolo sus exista un Dumnezeu care are grija de noi.Nu trebuie sa ne fie frica de cei din jurul nostru si de aceea trebuie sa ne deschidem sufletul,sa spunem ce ne doare,sa spunem ca avem nevoie de ajutor si cu siguranta se va gasi cineva care ne va auzi si va raspunde la cerintele,la rugamintile noastre.”
Lasă un răspuns