După Petit Robert, aparitiile spiritelor sunt “manifestarea unei fiinţe invizibile care se arată brusc, sub o formă vizibilă”. Miracol pentru religii, halucinaţie pentru psihiatrie, iluzie pentru raţionalism, apariţia bruscă şi, în general, scurtă fie a unei persoane decedate sau pe punctul de a muri, fie a unei fiinţe ce trăieşte departe sau a uneia supranaturale înseamnă pentru ocultism o comunicare cu planul astral, iar pentru parapsihologic facultăţi “psi”.
Dar aparitiile spiritelor nu sunt legate doar de ocultism sau spiritism. Ele sunt recunoscute de religiile creştine, mai ales de Biserica Catolică, dacă îndeplinesc anumite condiţii. La un colocviu organizat de Institutul Catolic din Paris în martie 1976, abatele Laurentin a estimat la 232, de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, numărul aparitiilor Fecioarei Maria, excluzând realitatea obiectivă, precum şi halucinaţia. In ceea ce-l priveşte, abatele Marc Oraison considera aceste aparitii şi OZN-urile drept fenomene identice.
De fapt, indiferent de epocă, ţară şi credinţa vremii, aparitiile spiritelor au hrănit întotdeauna imaginaţia popoarelor. În creştinism, se ştie că Sfântul Augustin afirmă că morţii au apărut adesea celor vii pentru a le dezvălui locul unde se află corpurile lor fără mormânt şi pentru a le indica locul în care ar dori să fie îngropaţi. El spune că adesea se aud zgomote în bisericile unde sunt înhumaţi morţi, iar unii dintre aceştia au fost văzuţi , de mai multe ori, intrând în casele în care locuiseră înainte de a deceda.
Sfântul episcop din Hippona mai spune că “oamenii vii pot anunţa altor persoane vii, dar absente, lucruri de care, cel care le anunţă, nu are defel cunoştinţă şi nu se chinuie deloc. În fine, adaugă el, dacă aşa stau lucrurile, şi ele nu pot fi negate, nu trebuie să punem la îndoială că morţii n-ar putea apărea celor vii, fără să-i vadă şi să le prezică lucruri al căror adevăr l-ar confirma evenimentul viitor”. Sfântul Augustin conchide că toate acestea se întâmplă din porunca lui Dumnezeu sau cu permisiunea Lui.
După dom Calmet, nu este nimic exact definit în aparitii. “Dacă vedem pe cineva în vis, aceasta este o aparitie, dar, adormit sau treaz, există aparitii de spirite binevoitoare şi de spirite ostile”. Cât despre Jamblique, lui i se pare că ” aparitiile spiritelor sunt analoge cu esenţa lor, aspectul sfinţilor este consolator, cel al arhanchelilor – teribil, cel al îngerilor mai puţin sever, cel al demonilor – îngrozitor. Este greu să te descurci în aparitiile de spectre, fiindcă ele sunt de mii de feluri”.
Demonologul P. de Lancre indică mijloacele, după câte crede el, de a nu ne înşela, dar nu este mai inspirat decât ceilalţi. Fiind obsedat de Diavol, el vede peste tot drăcii. “Putem, spune el, să distingem sufletele demonilor pentru că ele apar, de obicei, ca bărbaţi purtând babrbă, ca bătrâni, ca prunci sau femei, deşi au haine şi înfăţişări funeste. Or, demonii pot să se arate astfel. Dar este sufletul fie al unui damnat, fie cel al unei persoane fericite.
Dacă este sufletul unui preafericit şi dacă el revine des, trebuie să fim siguri că e un demon care, ratându-şi lovitura de a face o surpriză, revine de mai multe ori pentru a-i ispiti pe creştini. Căci un suflet nu mai revine când este satisfăcut, dacă nu cumva vine o singură dată pentru a mulţumi binefăcătorului său. Dacă este un suflet care se pretinde a fi al unui damnat, trebuie să credem că este un demon, pentru că Dumnezeu nu lasă aproape niciodată să iasă sufletul damnaţilor.”
De Lancre afirmă că “Spectrul care apare sub o piele de câine sau sub orice altă formă urâtă este un demon; dar dacă apare cu trăsăturile unui înger şi cu un chip frumos, şi el poate să fie un demon: Diavolul este atât de şiret!”
Sunt totuşi aparitii care îmbină bunăvoinţa cu sensul practic. Astfel, în Vie de saint Macarie, se poate citi povestea unei aparitii:
“După ce primeşte nişte bani spre păstrare, un bărbat îi ascunde, fără să spună nimic soţiei sale, apoi moare subit. Familia a fost foarte încurcată când stăpânul banilor a venit să-i ceară. Sfântul Macarie a făcut rugăciuni şi defunctul i-a apărut soţiei lui, căreia i-a spus că banii ceruţi erau ascunşi la piciorul patului. Ceea ce era şi adevărat”.
Lasă un răspuns