Sunt bunici care aşteaptă în fiecare zi ca şi copiii lor, adulţi deja, să dea semne că sunt persoane responsabile, care îşi pot lua o slujbă, îşi pot căuta o casă sau un apartament ca să-şi poate îngriji copiii. Sunt bunici care aşteaptă un semn că şi copiii lor pot fi părinţi rezonabili. Câteodată aşteptarea dă roade. Alteori nu! Şi atunci bunicii ajung persoanele principale care se ocupă de nepoţi. Numărul acestora este în continuă creştere în întreaga lume şi tinde să devină un fenomen social cu serioase implicaţii pe viitor.
Aceşti oameni se întreabă, firesc, dacă ocupându-se de nepoţi, sunt bunici sau … părinţi ai micuţilor. Îşi pun adesea problema dacă pot într-adevăr să-i înlocuiască pe părinţi, oricât de atenţi ar fi ei şi oricât de mult ar ţine la nepoţi. Primii ani din viaţa oricărui copil sunt foarte importanţi, pentru că atunci se creează legături puternice, copiii capătă siguranţă şi încredere. Dacă părinţii nu se ocupă de copii şi-i lasă în grija bunicilor, răcirea relatiilor dintre ei nu va întârzia să apară.
Când vor creşte mai mari, nepoţii îşi vor întreba bunicii de ce parintii lor nu sunt alături de ei aşa cum se întâmplă în cazul prietenilor sau a colegilor lor de şcoală. Şi atunci, bunicii nu mai pot să-i protejeze. Nu le mai rămâne decât să le spună cum stau lucrurile oricât de greu le-ar fi şi oricât ar suferi cei mici. A avea un copil este o mare responsabilitate. De aceea, dacă suntem de părere că nu ne putem asuma permanenta grijă a unui copil şi afecţiunea pe care trebuie să i-o oferim, atunci mai bine apelăm la una dintre modalitaţile de planificare familiala.
Lasă un răspuns