Dacă mariajul este starea de echilibru a relaţiei dintre un bărbat şi o femeie, iar divorţul este dezechilibrul sau ruptura, cunoscând cuplul, putem să descoperim starea în care acesta se află. Când un cuplu discută probleme importante, viziunea diferită a celor doi, naturală şi firească contribuie asupra mizei ca să existe şanse ca femeia şi bărbatul să fie în dezacord indiferent cât de bine s-ar înţelege în general.
Dacă împătureşti o hârtie în forma unui cub, o aşezi pe masă şi suflii vânt aszpra ei, ea se va mişca sau va cădea. În căsnicie astfel de lucruri (“vântul suflat”) se întâmplă des; dacă în acel cub de hârtie punem o piatră , greutatea va ţine hârtia pe masă, oricât de puternic ar fi vântul, în cuplu, această piatră se recunoaşte prin legăturile emoţionale solide dintre cei doi.
Când un cuplu este solid, chiar şi în timpul unei discuţii în dezacord, cei doi fac glume şi se tachinează unul pe celălalt, ceea ce reprezintă semne de afecţiune. Este un exemplu în cazul în care cuplul a reuşit să stabilească legături emoţionale stabile.
Legăturile emoţionale sunt constructive, de aceea ele nu sunt puternice din prima, ci devin puternice cu cât cei doi trăiesc mai mult timp împreună. Din acest motiv cuplurile tinere au un grad crescut de apartenenţă la divorţ decât cele, de exemplu, cu o vechime de peste 10 ani. Relaţiile constructive reprezintă acele relatii dintre un bărbat şi o femeie ce, pe lângă imaginea de cuplu, căsătoriţi, pe care o afişează în faţa societăţii, deţin un întreg arsenal de elemente descoperite, construite, adoptate, păstrate de pe tot parcursul relatiiei lor.
Ceea ce se întâmplă când un element din relaţie se schimbă e ceea ce se numeşte “nu mai e cum a fost”.
Lasă un răspuns