Un batran simte că pierde teren în faţa vieţii şi tocmai de aceea se trezeşte marginalizat de cei care ar trebui să-i fie alături. Cât eşti tânăr, te crezi imun la boală, moartea ţi se pare un basm, nu te vezi sub nicio formă imobilizat într-un pat să aştepţi să ţi se dea o farfurie de ciorbă şi o cană de apă, să nu te poţi spăla cu propriile mâini în locurile intime!
Batranul se apropie, dacă Dumnezeu este bun cu el, singur de finish-ul cursei, în caz contrar, trebuie purtat pe braţe de copiii cărora le-a dat naştere, de nepoţii pe care i-a crescut, de cei cărora le-a lăsat prin testament tot avutul lor.
Doamne, cât de mult iubesc unii batranii când merg cu ei la notar şi semnează cu ochii închişi actul prin care consimt să rămână pe drumuri. Înainte de a intra în birou le cumpără bomboane, suc, ciocolată, păcălindu-i ca pe nişte copii.
Când ai primit din mâinile unui batran tot ceea ce a strâns cu multe sacrificii într-o viaţă de om, accepţi să-l hrăneşti, chiar dacă va trebui să-i duci fecalele, pentru că nu poate sta pe WC şi nu plănuieşti să-l înfometezi cu bună ştiinţă în acele vremuri, pentru a-ţi uşura sarcina. Când ţi se va înmâna actul, vei realiza că nu te are decât pe tine şi că vei fi mâna şi picioarele lui, când acestea vor deveni inerte!
Nu putem contabiliza numai avantajele şi nu putem miza pe :”Asta nu se va întâmpla!”
Cine nu este în stare să aibă grijă de un batran, nu trebuie să se repeadă să-l deposedeze de bunuri, căci se va găsi cineva, care nu-l va face să se simtă vinovat şi inutil, când îl vor lăsa puterile!
Roata vieţii se învârteşte. Copiii care-şi bat părinţii neajutoraţi să le ia pensiile, vor fi pedepsiţi la rândul lor de proprii copii!
Batranii mai au atât de puţin de stat printre noi, încât trebuie să facem tot ceea ce este omeneşte posibil să le îndeplinim toate dorinţele!
Un comportament lipsit de omenie, ne va urmări toată viaţa. Dacă am ridicat mâna asupra celui care ne-a dat viaţă, l-am înfometat, certat, înjosit sau l-am lăsat pe drumuri, degeaba mai plângem la mormânt!
Autor: Elena Stan
Lasă un răspuns