Mesopotamia – Naşterea miturilor
Înainte de prezentarea mitului sumerian al facerii lumii, este necesară o scurtă prezentare a cadrului geografic în care a înflorit civilizaţia sumeriană. Mesopotamia este o fâşie de pământ cuprinsă între văile Tigrului şi Eufratului, învecinată în partea de est cu Elam şi Iran, iar în partea de vest cu deşertul Siriei. În partea de nord este delimitată de Asiria iar la sud de Marea Eritree şi Golful Persic.
La origine, haosul primordial este alcătuit din Apsu, principiul masculin, vastul ocean al apelor dulci şi Tiamat, imensitatea apelor sărate, principiul feminin. Binele se identifică cu Apsu, iar răul cu Tiamat.
Din unirea lui Apsu şi Tiamat s-au născut Lahmu şi Lahamu, care aveau cap de şarpe de mare, precum Anşar,cerul şi Kişar pământul. La rândul lor, Anşar şi Kişar au dat naştere la trei divinităţi masculine: Anu – regele cerului, Enlil – regele pământului şi Ea regele oceanului.
Cei trei i-au creat pe toţi ceilalţi zei, pe oameni, precum şi marile astre, pe zeul-soare Şamaş şi pe zeul-lună Sin, precum şi planetele şi pe Venus-Iştar.
Crearea lumii la azteci
Potrivit mitologiei aztece, lumea noastră este cea de-a cincea, cea care se află în mijlocul crucii – fiind ultima. Cele 4 lumi precedente, câte una la fiecare extremitate a crucii, a dispărut în urma unui cataclism la scară planetară. Fiecare lume a fost numită în funcţie de Soare, cel care a asigurat pentru lumea noastră, şi încă o mai face, posibilitatea de a trăi: Soarele Jaguarului, Soarele Vântului, Soarele Focului, Soarele Apei şi Soarele Mişcării.
Soarele Jaguarului a dispărut în cursul unei catastrofe, iar jaguarii au profitat pentru a-i devora pe uriaşii ce populau pământul,soarele celei de-a doua lumi a fost vânat iar violenţa vânătorului i-a transformat pe oameni în maimuţe. Cel de-al treilea Soare a luat foc şi oamenii au devenit curcani. Soarele Apei este cel al mareului potop,a durat 52 de ani, iar oamenii au devenit peşti. Printr-un miracol, care are loc de fiecare dată, un cuplu reuşeşte să salveze şi să fondeze o nouă omenire. În prezent ne aflăm în cea de-a cincea lume, cea a Soarelui în Mişcare, lume care se va sfârşi când echilibrul care asigură mişcarea se va rupe.
Soarele Jaguar (Nahui Ocelotl)
Pentru a completa lumea, trebuia creată marea sursă de energie, şi anume soarele. Aceasta era cheia ciclurilor în povestea creaţiei lumii la azteci. Deoarece Soarele este atât de puternic, nu poate fi pur şi simplu creat, ci este nevoie de sacrificiul unui zeu. Zeul ales a fost Tezcatlipoca.
Tezcatlipoca a reuşit însă să devină doar jumătate soare, astfel prima creaţie fiind incompletă. Pe parcursul primei epoci, zeii au creat giganţi din cenuşă şi le-au dat să mănânce ghinde.
Între timp a început o luptă între Quetzalcoatl şi Tezcatlipoca. În final, Soarele a fost lovit şi scos de pe cer, şi din mânie, Tezcatlipoca a trimis jaguari pentru a distruge giganţii.
Soarele Vânt (Nahui Ehecatl)
În acest moment Quetzalcoatl a preluat conducerea în locul fratelui său, ca şi soare. Oamenii au fost creaţi aşa cum sunt acum (la dimensiunea normală). Ei au trăit cu seminţe de pin şi pentru un timp lucrurile au fost bune, dar oamenii au devenit corupţi şi din răzbunare Tezcatlipoca i-a tranformat în maimuţe. Furios, Quetzalcoatl a trimis un uragan pentru a duce maimuţele cât mai departe.
Soarele Focului (Nahui Wuiahuitl)
Tlaloc a fost una dintre creaţiile timpurii ale zeilor, zeul ploii şi al apei. El a devenit următorul Soare, dar problemele sale personale au dus la căderea lui. Şi de această dată, Tezcatlipoca a fost instigator. Tezcatlipoca a furat-o pe soţia lui Tlaloc (Xochiquetzal) şi acesta a fost lovit de durere. El a strălucit în continuare ca Soare, dar a refuzat să trimită ploaie, în ciuda motivelor oamenilor. Seceta a măturat pământul, şi în cele din urmă, într-un acces de furie, Tlaloc a făcut o ploaie de foc ce a mistuit această versiune a lumii. Mai există o versiune a poveştii care atribuie distrugerea acestei lumi direct luptei continue dintre Tezcatlipoca şi Quetzalcoatl.
Soarele Apei (Nahui Atl)
Povestea creării lumii continuă… De această dată zeii au ales-o pe sora lui Tlaloc să fie Soare. Numele său era Calchiuhtlicue. Umpluţi de gelozie, Tezcatlipoca şi Quetzalcoatl au lovit soarele. Când acesta a căzut, cerul s-a deschis şi apa a inundat pământul. Toate lucrurile au fost distruse din nou.
Soarele Mişcării (Cutremurelor)
Zeii s-au adunat pentru a alege un alt Soare. Mândrul zeu Tecuciztecatl s-a oferit el însuşi, dar zeii l-au preferat pe umilul Nanahuatzin. A fost creat un incendiu mare, dar lui Tecuciztecatl i-a fost prea frică să sară. Nanahuatzin a sărit. Din gelozie, a sărit şi Tecuciztecatl, urmat de un vultur curajos şi de un jaguar.
Cei doi sori au început să se ridice în est. Deoarece erau prea luminoşi, zeii au arucat un iepure în faţa lui Tecuciztecatl ca să diminueze lumina, aşa a apărut luna.
Dar Nanahuatzin a fost slab. El a stat nemişcat, astfel încât alţi zei i-au dat din sângele lor ca să-i dea energie pentru a-l grăbi pe cer.
Aceasta este lumea în care trăim acum. Aztecii credeau că sfârşitul va veni în urma unor cutremure masive.
Lasă un răspuns