Una dintre cele mai mari recompense a vieții de părinte este aceea de a privi cum crește copilul. Este dificil de redat în cuvinte ce simte un părinte la primi pași ai copilului sau la primele cuvinte pe care acesta le spune. Cu cât anii trec, albumele cu amintiri devin pentru părinți la fel de importante precum scrierile cele mai vestite ale autorilor preferați. Filmele de familie sunt cele mai distractive, în timp ce decernările premiilor Oscar de exemplu nu au nici cea mai mică însemnătate.
Părinții devin deoadată istorici meticuloși ai vieții copiilor lor – ora exactă a primilor pași , a primelor cuvinte, a primei aniversări – este ținută minte ca fiind un eveniment important, mai ceva decât cele mai importante date istorice care, ce-i drept, sunt lipsite de importanță în fața vieții personale. Așa cum fac toți istoricii, așa și părinții își amintesc cu zâmbetul pe buze bătăliile – bătălia biberonului, bătălia toaletei… Pacturile și tratatele de moment au și ele locul lor de cinste.
Creșterea și dezvoltarea copilului
Părinții cresc și ei alături de copiii lor deoarece învață cum să reziste în fața traumelor prietenilor ce pleacă și bolilor de care suferă frații, surorile, prietenii sau animalele de companie, trebuie să facă față traumelor la care sunt supuși copiii, să le explice că nu există nici un bau-bau. În doar câțiva ani, părinții își urmăresc copiii trecând de la dependență completă la independență totală (sau parțială în unele cazuri).
Acest proces de observare a creșterii copiilor poate fi distractiv, dar câteodată poate fi și problematic. De cele mai multe ori, părinții sunt îngrijorați de faptul că, copilul nu se dezvoltă în mod corespunzător, uneori aceste îngrijorări fiind nefondate. Ca și societate, deseori părem preocupați cu precizarea succesului viitor al copiilor noștri.
Un copil care aruncă mingea atunci când este mic provoacă fericire, dar nu anticipă neapărat o carieră de succes ca sportiv, iar copiii care încep să citească de timpuriu, e posibil să aibă o înclinație spre domeniul artistic sau mecanic. Depinde însă de ceea ce vrea copilul, nu de ceea ce preconizează părintele.
Pentru tine cum e să fii mămică? Creșterea și dezvoltarea copilului tău ți-au oferit cele mai frumoase momente din viața ta?
Lasă un răspuns