De obicei, indivizii cu putere, activi, echilibraţi mental, cei care în genere duc o viaţă raţională nu sunt afectaţi decât foarte rar de schimbările vremii deoarece mecanismele lor fiziologice sunt capabile să reacţioneze rapid şi se opun cu succes agresiunii exercitate de mediul atmosferic asupra organismelor lor. În schimb, mulţi vârstnici, oamenii mai bolnăvicioşi, sedentarii, cei ce se alimentează incorect, anxioşii sau depresivii cu state vechi pot prezenta lesne tulburări subiective ori chiar obiective atunci când factorii meteorologici cunosc modificări.
Despre persoanele din cea de-a doua categorie se spune că sunt meteorosensibile (meteoropate), ramura medicală care se ocupă de analizarea influenţei negative a mediului ambiant asupra corpului uman fiind denumită meteoropatologie. Dintre factorii meteorologici care au un impact mai mare şi evident asupra stării de sănătate amintim: umiditatea, temperatura, presiunea atmosferică (presiunea barică), nebulozitatea (gradul de acoperire cu nori a bolţii cerului), viteza curenţilor de aer (vântul), radiaţiile (calorice, luminoase) ionizante, neionizante sau ultraviolete şi electricitatea atmosferică. Fiecare în parte poate înrăutăţi sau genera anumite suferinţe (şi cu precădere atunci când se combină). Aici trebuie subliniat că factorii meteorologici sunt rareori determinanţi ai unor boli; în majoritatea cazurilor doar agravează dereglările preexistente.
Menţionam la început că tulburările manifestate pe fondul capriciilor vremii pot fi subiective sau obiective. Or, pentru o înţelegere mai bună, s-ar cuveni să precizez ce semnifică termenii de subiectiv şi obiectiv, în lumea medicală.
Simptome subiective şi obiective – cum ne influenteaza factorii meteorologici
Cele mai frecvente simptome subiective apărute sub influenţa factorilor meteorologici sunt: durerile (sub orice formă şi cu orice localizare), senzaţia termică (fie de rece fie de cald), senzaţia de mâncărime (prurit, dar neînsoţit de o iritaţie cutanată), modificarea dispoziţiei psiho-senzoriale (tristeţe, foame, sete etc.). Aceste reacţii sunt percepute ca reale numai de către “victima” condiţiilor atmosferice nefavorabile; chiar dacă suferindu-l îşi exprimă starea, ea nu poate fi certificată (depistată) prin nici o metodă şi de către cei din jur (nici măcar de către un medic).
Simptomele obiective sunt cele pe care medicul – prin consult vizual, tactil sau prin intermediul unor teste ori mijloace tehnice (dispozitive simple, aparate mai complexe) – le poate constata cu certitudine şi trădează dereglări evidente ale funcţiilor unor organe. De exemplu: creşterea/scăderea pulsului, tensiunii arteriale; a ritmului, intensităţii respiratorii; a cantităţii de urină emisă de aparatul renal în unitatea de timp etc. Dacă echilibrul biologic a fost serios perturbat, se pot diagnostica adevărate boli, în special reumatismale, cardiovasculare, respiratorii, alergice, imunologice.
Când vremea o ia razna …
Care ar fi factorii atmosferici la care reacţionează patologic persoanele meteorosensibile? Sunt de regulă cei diferiţi faţă de normal pentru un anumit sezon, pentru o anumită zonă geografică la un moment dat. De pildă, instalarea subită (neaşteptată) a frigului ori a căldurii, ridicarea sau din contra, coborârea presiunii atmosferice, încărcarea ionică excesivă a aerului din mediul înconjurător, pot induce o serie de suferinţe unei anumite părţi a populaţiei. Gradul de răspuns la astfel de fenomenel depinde de vârstă, de caracteristicile neuro-psihice, de starea fiziologică generală (anumite boli în derulare, carenţe alimentare, sarcină s.a.m.d).
Ca să fim clari (deşi lucrurile ar trebui privite la modul global), vom lua cazul României. Per ansamblu, specialiştii susţin că temperatura medie anuală în ţara noastră este într-o uşoară creştere. Totuşi, variaţiile extreme (canicule greu suportabile vara, geruri cumplite iarna) tind să depăşească valorile înregistrate în trecut. Se modifică şi nebulozitatea şi durata strălucirii soarelui. Precipitaţiile atmosferice devin ori prea abundente, ori lipsesc pe perioade de câteva luni consecutiv. Presiunea barică cunoaşte diferenţe mari, radicale chiar, de la o zi la alta, iar curenţii de aer au intensitate sporită (atât cu microparticule cu sarcina electrică negativă, cât şi pozitivă) se perturbă din ce în ce mai frecvent, în paralel cu îndesirea viscolelor şi a furtunilor însoţite de descărcări electrice numeroase.
Concluzia? Tinde să crească numărul de zile cu disconfort meteorologic, agravant sau cauzator a diverse suferinţe. Tot mai mulţi conaţionali resimt efectele faptului că “vremea nu mai este la fel de îngăduitoare ca înainte”.
Aspectele concrete ale meteoropatologiei
În linii mari, consecinţele meteorosensibilităţii sunt următoarele:
- Când este răcoare, umezeală în aer, ploaie, ceaţă, presiune atmosferică scăzută sau caniculă: se intensifică manifestările bolilor osteo-articulare (artrita, artroza, spondiloza, reumatism). Întrucât, în astfel de condiţii receptorii locali de la nivelul ţesuturilor afectate devin mai sensibili, apar adevărate crize, cu dificultate ori cu imposibilitate de mişcare. Din aceleaşi pricini, organismul eliberează substanţe biologic active de tipul histaminei, care este responsabilă de modificările vasculare şi umorale. Durerile specifice se fac de regulă simţite înaintea ploilor mărunte, dar care durează (aşa zise mocăneşti) şi dispar în timpul sau imediat după încetarea lor. Anotimpurile predirecte sunt primăvara şi toamna.
- Când se înregistrează brusc temperaturi sub 0° C, umezeală mare (peste 70-80% apă în atmosferă), când presiunea atmosferică scade mult (sub 760mm coloană de mercur): într-o atare situaţie pot suferi şi oamenii perfect sănătoşi, ce să mai vorbim de bolnavii cu afecţiuni cardiace sau vasculare cronice (cardiopatie ischemică, flebite, tromboze). Manifestările clinice care apar în circumstanţe de gen sunt: tahicardia (accelerarea pulsului), hipertensiunea arterială, durerile de cap, dureri precordiale şi chiar instalarea unui infarct miocardic.
- Când presiunea atmosferică e ridicată şi mai ales când oxigenul atmosferic este rarefiat (la altitudini mari), când poluarea aerului este intensă: aparatul respirator poate da rateuri atât din aceste pricini, cât şi ca o consecinţă a afectării sistemului cardiovascular. Aşa se explică efectul sever numit dispnee (senzaţia lipsei de aer şi/sau de apăsare toracică). Se pot declanşa crize acute de bronşită astmatiformă (în special la tineri), pusee de bronşită cronică (la vârstnici).
- Când se produc rapid variaţii climatice mari, dar mai ales de presiune atmosferică: sunt afectaţi indivizii cu suferinţe neuro-psihice (schizofrenie, epilepsie, stare depresivă). Fiind meteorodependenţi, aceştia reacţionează prin instalarea sau accentuarea simptomelor caracteristice, prin apariţia durerilor de cap, a iritabilităţii emotive, a insomniilor, a crampelor abdominale, prin diminuarea atenţiei şi prin modificări de comportament.
- Temperaturile extreme, presiunea atmosferică scăzută, curenţii de aer violenţi, cerul înnourat, umezeala influenţează nefavorabil şi alte aparate sau organe ale corpului uman, provocând defecte precum:
- tulburări de auz, cu sau fără senzaţie de vertij (ameţeli), ca urmare a diferenţelor de presiune a lichidului din urechea internă;
- dereglări ale funcţiilor glandei tiroide; accentuări ale anumitor boli de piele (inflamatorii, degenerative sau alergice);
- colici renale, biliare sau intestinale.
Mare atenţie când …
… dominante sunt temperaturile foarte scăzute
Gerul tăios prelungit, peste posibilitatea de adaptare a organismului, poate conduce la două mai probleme: la hipotermie (scăderea temperaturii generale a corpului sub 35° C) şi la apariţia degerăturilor la nivelul zonelor mai vulnerabile sau direct expuse (degete de la mâini şi picioare, urechi, nas, obraji), prin tulburări vasculare şi trofice locale. Este util de ştiut că, în ciuda a ceea se crede, alcoolul favorizează apariţia acestor dereglări. Dacă nu se intervine urgent, se poate ajunge la cangrenarea şi apoi la ambutarea de degete sau de segmente de mebre ori chiar la deces. Frigul intens devine un factor mai agresiv atunci când se asociază vântul puternic (viscolul, crivăţul). Suferinzii cu diabet şi ateromatoză sunt cei mai expuşi la degerături şi la hipotermie.
… este excesiv de cald şi umezeală (peste 60% apă în aer)
Acest disconfort termic generează o deshidratare masivă (organismul pierde apa din ţesuturi), nefiind exclusă starea de şoc caloric, însoţită de simptome psiho-senzoriale (insomnie, deficienţe cardiovasculare, digestive), dar şi de manifestări neurologice, colaps şi chiar deces. Grupele cu risc major sunt copiii (în mod deosebit în primul an din viaţă), vârstnicii şi persoanele cu boli cronice severe.
… se produc descărcări electrice
Nu este un secret că un trăsnet poate electrocuta, generând arsuri grave, stare de şoc sau chiar ucigând. Nici tunetele nu sunt prea plăcute
… iradierea solară este foarte puternică
Prin emanarea de radiaţii inflaroşii, afectează sistemul nervos central şi poate duce la apariţia durerilor de cap, greţurilor, vărsăturilor, hemoragiilor cerebrale mai mari sau mai mici. Este starea clinică cunoscută sub numele de insolaţie gravă. La rândul lor, radiaţiile ultraviolete pot fi dăunătoare, acţionând în special asupra pielii şi producând, pe lângă arsuri locale, şi alte simptome generale: insomnie ori stare de agitaţie, tulburări de vedere. Mai rău e când se dezvoltă cancere cutanate.
Ca o concluzie …
Deşi tratamentul tuturor formelor de manifestare a meteoropatologiei constitue apanajul medicului alopat, nu-i mai puţin adevărat că şi terapiile naturiste îşi pot aduce un aport substanţial în procesul vindecării. Nu vom face decât să enumerăm aceste metode complementare: homeopatie, acupuctura, masaj general sau local, balneo-fizioterapie, silvoterapie, fitoterapie (infuzii, decocturi sau esenţe aromatice din roiniţă, mentă, sunătoare, levănţică). Se poate apela cu încredere şi la anumite suplimente minerale (cu seleniu, magneziu, calciu, fier) sau vitaminice (C,E, din complexul B, mai ales B6).
Lasă un răspuns