Acizii şi alte deşeuri ale indigestiei prin proteine şi de putrefacţie sunt uşor de depistat în urină. Din punct de vedere ştiinţific, ei aparţin grupului fenolilor, acizilor indoxil–sulfurici, acidului uric şi aminoacizilor toxici. Adesea sunt eliminaţi “prin substituţie” prin mucoase sau prin difuziune în lichidul spinal.
Am amintit înainte că albuşul preparat este toxic. Gălbenuşul este mai stabil dar are totuşi mai multă valoare nutritivă atunci când este consumat crud. Şi carnea este mai bine digerată când este crudă.
În cadrul unui experiment controlat, efectuat în Statele Unite pe două loturi de cobai s–a procedat la administrarea unui regim alimentar identic în cadrul celor două grupuri, cu singura diferenţă că primului grup i s–au administrat ouăle crude şi cu un surplus de vitamine şi minerale, tratamentul prelungindu–se pe o perioadă de opt săptămâni, în timp ce lotul testat a fost hrănit timp de opt săptămâni cu pulbere de ou şi acelaşi tip de vitamine şi minerale.
Rezultatele au fost uluitoare. S–a constatat o creştere în greutate şi o păstrare a stării generate de sănătate la primul lot, hrănit cu ouă crude, în timp ce în cadrul celui de–al doilea lot s–au înregistrat pierderi de greutate la toţi indivizii şi o stare generală de degradare. Singura deosebire între cele două loturi fusese aşadar că primul (cel care se dezvoltase armonios) fusese hrănit cu ouă crude, în timp ce celui de–al doilea i se administraseră alimente după ce structura lor celulară şi ADN–ul fuseseră distruse. În rest, regimul consta din aceleaşi componente, iar din punct de vedere biochimic, alimentele conţineau aceleaşi cantităţi de grăsimi, proteine, hidrocarburi, minerale şi vitamine.
Lasă un răspuns