Am auzit această sintagmă şi o tot aud mereu, şi la Biserică şi printre oameni. Iubeşte-ţi aproapele- iubeşte-i pe cei de lângă tine, săraci sau bogaţi, bătrâni sau tineri, sănătoşi sau bolnavi, albi sau negri, români sau ţigani, pe cei de alte naţionalităţi şi tot aşa. Perfect de acord până aici.
Dar, urmează partea a doua. Cum să-i iubim pe ceilalţi când noi nu ştim să ne iubim pe noi înşine, când aşteptăm ca această iubire să vină din exterior în loc să o canalizăm noi din interior spre exterior. Această parte a doua este deseori omisă, ca şi cum nici n-ar exista. Şi nimeni nu ne spune să ne iubim pe noi, ci pe ceilalţi, ca şi cum să ne iubim pe noi înşine e de la sine înţeles că o facem.
Ei bine, mulţi nu ştiu să se iubească pe ei înşişi, să se accepte, să se respecte şi drept urmare nu ştiu să-i iubească, să-i accepte nici pe ceilalţi- perfect logic, nu?
Cum să mă iubesc pe mine însumi? Ce înseamnă să mă iubesc pe mine însumi?
Pentru mine înseamnă să fiu atentă la ceea ce-mi doresc, să fac totodată ceea ce-mi doresc (fără să încalc spaţiul celorlaţi), să accept atât părţile pe care le consider pozitive, cât şi pe cele pe care eu sau alţii le consideră negative la mine (personal încerc să evit pe cât posibil gândurile negative pentru că acestea au un efect pe care nu-l doresc în viaţa mea), să fiu conştientă şi responsabilă de acţiunile mele, să-mi respect atât corpul cât şi sufletul, să nu mă învinovăţesc, să nu mă simt ruşinată de ceea ce sunt sau ce fac, şi să primesc tot ceea ce-mi oferă viaţa cu bucurie şi cu deschidere.
Dacă ştiu să mă iubesc pe mine, voi ştii în acest fel să-i iubesc şi pe ceilalţi, nu prin prisma judecăţilor de valoare, ci le voi putea dărui acea iubire sinceră, izvorâtă din inimă care nu aşteapă nimic în schimb.
Momentan lucrez la acest “pe mine însumi”!
Pentru tine ce înseamnă să te iubeşti pe tine însuţi?
Lasă un răspuns