Copil fiind am crescut la bunici, iar copilaria a fost perioada care m-a definit pe mine ca om. Imi aduc cu drag aminte de clipele lipsite de griji, dar totusi bogate in invataturi primite la fiecare pas. Imi amintesc si acum setea de cunoastere si de manifestare a jocului si bucuriei, lipsa fricii si imaginatia bogata de care eu si ceilalti copii dadeam dovada. Nu e ceva ce poate fi transpus in cuvinte, dar experienta traita de generatia noastra (Generatia cu cheia de gat) este una unica. Nu era nimic in calea noastra care sa ne opreasca de la scopul propus. Imi amintesc cum ne construiseram chiar un cort din nuiele, undeva departe de casele din sat unde obisnuiam sa mergem in fiecare zi cu vacile. Acolo ne faceam de mancare la ceaun si faceam foarte multe nazbatii.
Amintiri – Jocurile copilariei
Toti eram avizi dupa miscare si nu puteam sta o clipa locului. Ratele si vanatorii, de-a v-ati ascunselea, tara, tara vrem ostasi, flori fete sau baieti, prinsa, casutele din copaci cu jocurile de rol sunt doar cateva din jocurile copilariei pe care mi le amintesc. Ne faceam banuti din frunze pentru a putea merge la magazinele imaginate de noi pentru a ne face provizii si imbracam tot felul de haine pentru a parea ca suntem adulti.
Si iernile lungi cand zi de zi eram la sanius si ne intorceam uzi si obositi la casele noastre, dar fericiti dupa o zi de maxima eliberare a energiei. Dupa o cana de lapte caldut cu galbenus de ou (satou ii spuneam pe vremea aia) ma cuibaream sus pe soba pana ma prindea somnul de urechiuse si-l simteam pe Mos Ene ca imi da tarcoale. Cine mai stia ce e aia frica pe vremea aia sau grija zilei de maine? Bob-urile pe zapada erau cele mai incitante si bataile cu zapada nu lipseau.
Eram copii si energia ne curgea prin sange, prin tot corpul. Eram rosii in obraji si mult mai sanatosi decat copiii de azi, dar toata ziua nu stateam locului, e de inteles. Imi aminteasc chiar ca aveam si telefoane (altfel decat cele de acum) care functionau doar pe distante mici si cu multe tipete.
Abia asteptam sa ne intalnim unii cu altii pentru a petrece timpul impreuna. Ne gaseam tot timpul ceva de facut. Vara mergeam la scaldat la Racova si la furat cirese si dude. La cirese nu prea am intampinat probleme pentru ca de cele mai multe ori nu era nimeni sa le pazeasca, dar dudele erau imprejmuite de un gard si nu stiu cum facea stapanul, ca parca avea camere de filmat in gradina – stia tot timpul cand are musafiri nepoftiti. Dar noi insistam pana ne indestulam bine cu cele mai coapte fructe si plecam fericiti.
In prezent locuiesc la tara unde nu duc lipsa de miscare (si nici de cirese)!
Opreste-te o clipa din ceea ce faci acum si adu-ti aminte de jocurile copilariei si de prietenii din acea perioada. Te intrebi oare ce fac acum, pe unde sunt si cum se descurca in viata? Stiu sigur ca te vei simti mult mai bine doar gandindu-te la acele momente pline de insemnatate si de amintiri de nepretuit, stiu ca asa iti vei incarca sufletul de bucurie.
Ce iti amintesti cu mare drag de atunci? Iti vad deja licaririle din ochi si zambetul de pe buze!
Lasă un răspuns