Liber arbitru sau libertatea de a alege

Mulţi susţin că avem un atu, numit liber arbitru, adică avem libertatea de a alege între posibilităţile ce ne sunt oferite sau pe care le avem la îndemână. Cu toate acestea, se pare că de fapt această libertate  este reprezentată de un teritoriu bine conturat, care bineînţeles nu poate fi depăşit, fără a suporta anumite consecinţe.

Şi totuşi, ce libertate este aceea care are graniţe? Mai poate fi numită libertate sau e doar o iluzie cu care ne place să trăim- e plăcut să auzi la fiecare pas ca eşti liber să faci ce vrei, să te exprimi cum vrei, să alegi raportându-te la tine si nu la ceilalţi. Atunci când eşti liber ţi se spune că nu ai voie să faci aia, sau nu aşa, ci ai la dispoziţie doar acest număr de opţiuni?

În societatea actuală, dacă doreşti să fii liber în adevăratul sens al cuvântului, sau să valorifici acel liber arbitru pe care-l ai, asta ar presupune ori să pleci de unul singur undeva departe de oamenii care trăiesc după legi bine definite şi care nu acceptă alte libertăţi, ori lupţi de unul singur până la un punct când nu mai ai ce face şi te complaci în situaţia care-ţi este pusă-n faţă într-o farfurie frumos colorată.

Cei care stau mereu la pândă să vada cine şi cum a făcut (dar care uită să trăiască), nu sesizează că li s-a strecurat un liber arbitru care nu este decât un fals, dar de “foame” îl accepţi, de frica de a nu rămâne fără el.

Oameni simpli, oameni complicați, oameni care muncesc, oameni care visează, copii care merg la școală, bătrâni și oameni bolnavi, toți se complac într-o stare psihică profundă ce le întunecă judecata dreaptă și îi fac să fie victime ale propriilor lor motivații de a continua. Să privim cu conștiința cum am definit acest liber arbitru și libertatea:

1. “LIBER-ARBÍTRU Interpretare voluntaristă absolutizantă a libertăţii, opusă determinismului, care neagă existenţa legilor obiective ale naturii şi ale societăţii, considerând că omul poate acţiona numai după voinţa sa, independent de orice altă condiţionare.(DEX)”
2. “LIBERTÁTE .Posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă; posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii şi a societăţii.
   • În libertate = după bunul plac, nestingherit.
   • Starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice şi civile în stat.
   • Starea celui care nu este supus unui stăpân. Independenţă, neatârnare (a unui stat faţă de o putere străină). Drepturi cetăţeneşti.
   • Situaţia unei persoane care nu se află închisă sau întemniţată.
   • Libertate individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei.
   • Libertate de conştiinţă = dreptul oricărui cetăţean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate.
   • Libertate de gândire sau libertatea cuvântului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii.”(DEX)

Definim un liber arbitru dorind o libertate ce nu are margini

Chiar şi aceste definiţii ne arată că deşi, cu siguranţă sunt persoane care ar da un alt înţeles acestor cuvinte, totuşi avem un număr restrâns de “definiţii” e aşa sau aşa, dar nu e aşa, aşa şi multe altele.

În explicaţia următoare se cam contrazic ideile: “posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii şi a societăţii…Starea celui care nu este supus unui stăpân. “ În faţa unui stăpân, trebuie să respecţi anumite reguli, care pot fi foarte bine definite şi de cuvântul “legi”, deci  în momentul în care vorbim de legile societăţii care sunt unele scrise, altele nescrise (ambele categorii fiind într-o continuă schimbare şi amplificare – ca să se poată controla și/sau stăpâni masele mai uşor ) e clar că e vorba de un stăpan – însă nu unul anume (cum ar numi unii Statul).

Aceată libertate la umbra căreia ne ascundem e ca acea libertate care iţi lasă o mână liberă cu care ai impresia că poţi să iei totul, iar pe cealaltă o încătuşează. Cum însă nu ni se pare nimic anormal să fii legat  – a devenit obişnuinţă (poate nici măcar nu ştim cum e), uităm că totuşi mai avem o mână cu care am ” cuprinde” mai mult.

Sincer, acest liber arbitru eu nu l-am regâsit în veci. Probabil este vorba despre o utopie, o stupizenie a minții, căci realmente viața se desfășoară altfel, sociatatea se consumă în alt mod, drepturile democrației șunt defapt oblicațiile corporatiste sau dictatoriale și tot așa.

Omul probabil poate acționa numai după voința sa lipsit de orice condiționare, dar deocamdată nu o face. Și nici nu o poate face. Poți tu să mănânci ce vrei? Sau deja tu mănânci ce știi că se mănâncă? Și totuși cine te învață pe tine? Părinții, familia, prietenii? Poate, dar mai sigur, eu cel care vreau să te fac să cumperi ceva de la mine.

Eu am libertatea de a alege să îți dau drepturi la un liber arbitru

Ca să vând eu și ca să cumperi tu, amândoi trebuie să fim buni. Eu bun să te conving că ai nevoie de ce am eu, și tu să fii bun și ascultător să nu cumva să nu cumperi. Dacă te decizi să produci singur, eu am să câștig pentru că dacă nu te pot opri, voi veni la tine cu alte produse. Și tot așa până când uneori pot chiar să îți distrug complet viața și să îți vând una nouă (desigur fiind pentru tot restul vieții sclavul meu).

Eu am libertatea ta, eu am posibilitatea de a-ți spune ce drepturi ai. Îți voi ascunde mereu ceea ce consider că te poate face să înțelegi că suntem oameni și egali din naștere. Să nu cumva să dobândești mai multă cunoaștere. De ce? Pentru că eu cred că trebuie să existe sclavi și stăpâni.

Cred că nu putem sta toți să ne odihnim. Sacrificiul tău va fi răsplătit. Privește și la Dumnezeul tău. El stă acolo sus și tu aici îi faci jocul. Trăiești în această închisoare a lui, pregătită ca o colivie. Nu poți fi ca el! Știi bine ce a pățit Lucifer!

Dar ce se întâmplă dacă totul e o minciună?