Curiozitati dentare din lumea animalelor

Făcând o mică călătorie în lumea animalelor, dintele, reprezintă fără îndoială, un indiciu al adaptării animalului la mediu. Animalele cu viață arboricolă, de pildă, cum sunt maimuțele inferioare, lemurienii, a căror alimentație este compusă în principal din fructe, dispun totuși de o dentiție foarte bogată, având 36 de dinți, adică 4 premolari în plus față de maimuțele evoluate, antropoidele, acestea având un număr de dinți egal cu cel al omului, adică 32.

În sprijinul diferențierii dinților, ca un important mijloc de adaptare la mediu, pătrund în misterioasa lumea animalelor și citez o serie de animale mari care au devenit adevărate curiozități ale naturii, tocmai datorită acestori modificări survenite în forma și mărimea dinților.

Lumea animalelor prezentata cu dinți!

Există o mică pasăre care are ciudatul rol de a intra în gura fiorosului crocodil pentru a-i curăța resturile dintre dinți, asigurându-i o bună igienă dentară și în același timp, hrana ei. Este prima formă de igienizare dentară realizată de către micuța pasăre aflată pe post de stomatolog.

Șarpele fumuriu, răspândit în Africa Tropicală și de Sud se hrănește exclusiv cu ouă de păsări. Maxilarul reptilei este foarte extensibil, fiind prevăzut doar cu câțiva dinți. Primele 24 de vertebre sunt prevăzute cu prelungiri care bombează în esofag. Sunt numiți dinți vertebrali și ajută la spargerea coajei oului pe care șarpele l-a înghițit.

Incisivii centrali ai mamutului disparut din lumea animalelor, la elefantul din zilele noastre s-au dezvoltat în fildeși. Aceștia au rol de apărare, dar și de a-i ajuta pe elefanți în procurarea hranei și la frângerea arbuștilor. Fildeșii elefantului pot atinge 3-4 m lungime. În afara fildeșilor, elefantul mai posedă câte o măsea mare pe fiecare maxilar, compusă dintr-un mare număr de plăci de smalț unite între ele. Când măseaua se uzează, înapoia ei se formează alta nouă. O asemenea reînnoire poate avea loc de 6 ori într-o viață de elefant, longeviv, elefantul depășind de multe ori 100 de ani.

La morsă, adaptarea la mediul acvatic a făcut incisivii să fie asemenea unei ancore cu care ea sapă în fundul mării după scoici și pietre pe care le înghite drept hrană. Acești ciudați incisivi îi servesc și la deplasare, ajutând la înaintarea corpului prin înfingerea lor în gheață.

Hipopotamii din Lacul Tanganica au caninii inferiori foarte dezvoltați. Aceștia, cântărind fiecare cam 3 kg, ca și fildeșul cu care sunt dotați, calitativ superior celui de elefant, servesc la apărare, putând tăia într-o fracțiune de secundă, un om în două.

Am putea spune că noi oamenii suntem alături de această dezvoltare dentară din lumea animalelor. Adaptarea dentară la stilul de viață și la nevoile de hrană fie de apărare, au făcut ca aceste unelte să capete forme și întrebuințări uneori din cele mai ciudate în lumea animală. Noi oamenii poate nu valorificăm la fel dinții, dar merită să oferim o atenție acestora, mai ales că sănătatea organismului este dată de sănătatea dinților!