Nu toţi, insa multi dintre noi pornim sa construim o casatorie fericita cu tot felul de idei, mai mult sau mai puţin adevărate. Aceste idei sunt numite “mituri” de către psihologi şi se pare că ele sunt cele care pot face o relaţie să meargă sau, dimpotrivă, o pot strica în aşa fel încât să se ajungă la divorţ. După cum se ştie, divorţul e o traumă pentru ambii parteneri dar mai ales pentru copii, daca este cazul. Dacă partenerii au o atitudine matură şi lasă deoparte “ce-au învăţat de la părinţi” au mai multe şanse de reuşită, au mai multe sanse de a depasi ceea ce specialistii denumesc ca fiind miturile casniciei.
CUPRINSUL ARTICOLULUI
Cele mai frecvente mituri prezente intr-o casatorie
Se pare că una dintre ideile greşite cu care pornim “la drum” este aceea că “nu putem ştii dacă o relaţie va merge sau nu”. De fapt, în mare parte, acest mers al lucrurilor depinde de noi, de atitudinea noastră faţă de anumite situaţii sau persoane. Depinde de faptul daca alegem sa ne lasam influentati de parerea celorlati sau daca reusim sa ne pastram integri, sa fim atenti la ceea ce simtim si sa actionam atunci cand este cazul.
O altă idee cu consecinţe negative este aceea că pentru fiecare dintre noi nu există decât “o singură persoană potrivită” cu care să construim o relaţie. De fapt nu e chiar aşa! Întotdeauna trebuie să punem în balanţă calitaţile şi defectele unei persoane, înainte de a hotări către ce să ne îndreptăm. Dacă persoana respectivă are o calitate care pentru noi înseamnă mult, trebuie să învăţăm să facem un compormis în privinţa unui defect al lui, care nu ne deranjează prea tare.
Multe relatii eşuează din cauză că partenerii cer prea mult unul de la celălalt. Trebuie să înţelegem că nimeni nu e perfect, trebuie să avem pretenţii realiste şi să oferim şi noi ceva în schimb. Nu putem să cerem mereu atenţie, afecţiune, avantaje materiale de tot felul, fără să acordăm acelei persoane reciproca a ceea ce noi cerem. Cel puţin aşa ar trebui să arate o relaţie: să fie bazată pe afecţiune, respect şi înţelegere.
Ce presupune o casatorie fericita?
Mulţi părinţi îşi sfătuiesc copiii să se străduiască din răsputeri să facă să meargă casnicia lor. Şi totuşi, uneori nu e suficientă această străduinţă. Te poţi strădui ani în şir să faci o relaţie să meargă şi să nu reuşeşti deloc, pentru că nu e suficient să vrei tu. Trebuie să vrea şi partenerul. Si uneori e dincolo de ceea ce vrem. Sa ne armonizam cu partenerul inseamna nu neaparat sa vrem, ci sa facem ca lucrurile sa mearga. Trebuie sa ai intentii clare, sincere, sa le comunici si sa actionezi. Pentru a evolua in casnicie, e nevoie de sustinere reciproca.
Într-o relaţie trebuie să existe şi păreri similare în privinţa unui subiect, pentru că, deşi se spune “contrastele se atrag”, în această situaţie totul se rezumă numai la atracţie! Nu poţi construi o relaţie bazându-te pe diferenţele dintre parteneri, ci pe asemănările dintre ei.
Mulţi tineri îndrăgostiţi şi romantici până în măduva oaselor îşi şoptesc la ureche “dragostea e suficientă, e tot ce ne trebuie”, dar aceasta e o judecată prematură. Adesea se întâmplă să te îndrăgosteşti, să te simţi atras de o persoană fără ca măcar s-o cunoşti. Şi când dragostea aceasta bazată pe sentimente şi hormoni se mai diminuează, te trezeşti brusc alături de o persoană cu care ai prea puţine lucruri în comun, dar cu care te-ai căsătorit, poate, într-un moment de exaltare. Decizia de a te căsători cu cineva nu e deloc o decizie luată cu inima, aşa cum spune o vorbă. Ea trebuie luată în egală măsură cu inima, dar şi cu capul.
Casatorie fericita cu perioada de proba?
Cuplurile moderne aleg să locuiască împreună o perioadă, înainte de oficializarea legăturii dintre ei. Consideră că e o încercare care le va dovedi dacă viitoarea lor căsnicie va merge sau nu. Dacă această perioada de “locuit împreună” se prelungeşte, relaţia riscă să rămână fără scop. În clipa în care va apărea o persoană mai atrăgătoare şi mai uşor de suportat, relaţia existentă se va destrăma cu destul de multă uşurinţă. De aceea cine a spus “îndrăgosteşte-te de cine trebuie” n-a greşit prea mult, deşi sună cam aspru.
Trebuie să învăţăm să ne apropiem de persoane cu care avem puncte comune şi în compania cărora ne simţim bine, de persoane cu idealuri comune cu ale noastre… Şi, odată găsită această persoană, trebuie să fii convins că şi ea vrea să contribuie la construirea unei relatii solide. O astfel de relaţie se bazează pe comunicare, pe afecţiune, pe suport moral şi financiar, pe înţelegere şi echilibru.
Lasă un răspuns