Magia moleculelor ~ Despre cei 92 de atomi care compun lumea

Cititi o carte, sau situl “Jorjette”, faceti o operatie simpla, cum ar fi ridicarea la gura a unui pahar cu apa – v-ati gandit vreodata cam cate molecule “tineti” in aceste momente in mana dvs.? Sute de miliarde de miliarde! Nu o vedem pe nici una, dar ele sunt acolo – molecule de apa, de celuloza, de cerneala… Plus moleculele care “intra in joc” pentru ca alcatuiesc ochii nostri care citesc sau mainile care pipaie si intorc paginile. Plus moleculele aflate de-a lungul traiectoriei pe care o urmeaza semnalele care “anunta” creierul ca trebuie sa vada, sau sa simta un anume parfum, sau sa auda un anume sunet (fosnetul paginii pe care o intoarcem, de pilda).

Magia celor 92 de atomi si moleculele care compun lumea

Ei bine, din aceasta “magie” a moleculelor este compusa de fapt viata noastra – ca indivizi si ca univers. Din nenumaratele lor combinatii. Desi inca si “mai jos”, structura lor si, in fond tot ceea ce a fost si ce exista, contine un numar fix de atomi: 92 de atomi pentru o lume. Cine ar putea crede ca la baza intregii lumi, aceasta lume de o enorma complexitate, se afla mai putin de 100 de entitati elementare? Si totusi asa este.

Atomii, al caror nume inseamna “indivizibili”, (desi secolul nostru a demonstrat ca si ei pot fi “sparti” in componente inca si mai mici), sunt de… 92 de tipuri. Fiecare avand un “numar de ordine” care le indica pozitia in celebrul Tabel al lui Mendeleev. Exista, este drept, si atomi cu “adrese” dincolo de numarul 92, dar ei nu sunt stabili. Pot fi “fabricati” sau chiar detectati in stare naturala, dar se dezintegreaza intr-un timp mai lung sau mai scurt pana cand se transforma in unul dintre atomii stabili pe care ii gasim peste tot in jurul nostru.

Numarul elementelor din Tabelul lui Mendeleev depaseste in prezent 110, iar doi binecunoscuti chimisti germani, Paul Armbruster si S.Hoffmann, isi propun sa creeze elementul cu numarul de ordine 114 (Fleroviu), primul element “transuranian” (92 fiind numarul de ordine al Uraniului) care ar urma sa nu fie radioactiv!

Cei 92 de atomi, si moleculele pe care le alcatuiesc, dupa legi pe care astazi am ajuns sa le cunoastem, sunt responsabili pentru tot ceea ce se intampla in natura. Intrati in casa si va “loveste” un placut miros de mincare care se prepara sau se incalzeste la foc mic? Nu sunt de fapt altceva decat moleculele care “ies” din vasul de gatit. Bombyx Mori, fluturele mascul al viermelui de matase, cum isi gaseste perechea? Simplu: nu are decat sa se ia dupa urma de molecule de feromoni pe care aceasta le disemineaza in aer.

Este foarte probabil ca prima reactie chimica la care omul a fost martor (si pe care a si folosit-o in favoarea lui!) sa fi fost arderea unui ciot de lemn. Flacarile? Lumina si caldura emise de gazele supraincalzite, sunt generate in timpul reactiei de conbustie a materialului cu oxigenul din aer. Dar pana cand omul sa inteleaga acest adevar care astazi ne pare atat de simplu, a trebuit sa treaca foarte mult timp…

Nasterea unei stiinte: Chimia

Mai precis au trecut cateva milenii de cand primul om a aprins prima aschie de lemn, pentru ca o masa inca informa de date, de cunostinte, de reguli empirice, sa se transforme intr-o stiinta: chimia.

De fapt, cel care a “ancorat” stiinta chimiei de stanca solida a datelor experimentale, a fost Antoine Laurent de Lavoisier. Si desi, evident, nu pentru aceasta si-a pierdut el capul sub securea Revolutiei Franceze, el a fost de exemplu primul care a recunoscut rolul esential jucat de oxigen in arderea corpurilor. Si, va ganditi ca au trecut de atunci doar mai mult de 200 de ani, timp in care chimia a devenit nu doar de nerecunoscut, ci un instrument de cunoastere si de progres stiintific si tehnic fara de care nici nu ne-am putea imagina viata si lumea moderna…

Ceea ce lipsea atunci era o intelegere a structurii intime a materiei. Cum am spune astazi, lipsea o teorie atomo-moleculara.

Doi savanti s-au ilustrat ca pionieri in acest domeniu, ambii italieni, unul din zona Piemontului, Amedeo Avogadro, celalalt din Sicilia – Stanislao Cannizzaro. Primul a emis in 1811 ipoteza ca intr-un anumit volum al oricarui gaz se afla unul si acelasi numar de molecule. Celalalt a reusit sa impuna aceasta ipoteza, deschizand astfel calea spre determinarea experimentala a greutatilor moleculare si astfel facand posibila deducerea si scrierea formulelor chimice corecte.

Adevaratul progres, adevarata chimie moderna s-a nascut doar in momentul cand omul a putut patrunde in interiorul atomului. Descoperind, acolo, o cu totul alta lume, in care vom incerca sa patrundem cu altă ocazie.