Acum că ne-am mutat la casă și că avem piersici în grădina noastră, trebuie să ne preocupăm și de raritul fructelor. Am invatat acest procedeu in perioada in care am lucrat in Italia la o livada cu piersici – aici acest procedeu este denumit alintarea piersicilor.
În condiții de climă favorabile, și cu un sol optim, un piersic în mod normal leagă 1200 – 3000 de fructe, din care poate hrăni doar 400 – 600. O parte din fructe, aproximativ 20 % cad în mod natural – uneori până la 45 %, dar chiar și așa, piersicii rămân supraîncărcați și fructele trebuie rărite (nu doar fructele de piersic, ci majoritatea fructelor).
Cum si cand se face raritul fructelor
Raritul fructelor se începe atunci când fructele au mărimea unei alune și trebuie încheiat înainte de întărirea sâmburilor, când fructele ajung la mărimea unei nuci. Se dau jos fructele îngemănate – unite câte două – cele întârziate în creștere, care nu au în apropiere lăstari care să le hrănească, precum și cele care sunt prea dese (aflate pe același nod al ramurii anuale sau pe ramuri învecinate).
Distanța optimă dintre fructe este de 10 – 12 cm în cazul soiurilor timpurii și 18 – 20 cm în cazul soiurilor tardive. Pe o ramură mixtă se lasă 3 – 4 fructe, iar pe o ramură anuală lungă se lasă 5 – 6 fructe, iar pe salbe și buchete numai câte un fruct, și nu în toate cazurile. Trebuie să revină un fruct la 50 – 70 de frunze.
Există unele soiuri de piersici târzii care se răresc mai puțin deoarece își autoreglează producția, având o cădere naturală a fructelor mai accentuată.
Piersicii cu fructe nerărite se epuizează repede și mor prematur. Fără raritul fructelor la piersicii supraîncărcați nu se poate asigura nici calitatea producției. Daca ai rabdarea necesara sa raresti fructele, vei adauga cativa ani de viata copacului si vei avea fructe mai putine, dar mai mari si de o calitate diferita.
Ca și în cazul raritului piersicilor, se procedează și în cazul caiselor, a nectarinelor și a prunelor.
Lasă un răspuns