12. Vă trebuie şi un cuptor pe care înţelepţii îl numesc athanor, în care puteţi înfăptui întreaga voastră treabă. În prima etapă, cel de care aveţi nevoie trebuie să fie dispus astfel, încât să furnizeze o căldură de un roşu-întunecat sau, mai puţin, după dorinţa voastră, şi el să poată rămâne cel puţin douăsprezece ore în cel mai înalt grad de căldură egală: dacă aveţi unul de acest fel, trebuie să respectaţi cinci condiţii:
Prima, capacitatea cuibului vostru să nu fie mai mare decât poate să conţină bazinul vostru, cu aproximativ un deget de gol în jur, pentru ca focul care vine prin răsuflătoarea turnului să poată circula în jurul vasului.
A doua este ca bazinul vostru să conţină numai un vas, un balon sau ou, cu aproximativ un deget grosime de cenuşă între bazin, fund şi laturile balonului; şi amintiţi-vă mereu de cuvintele Filozofului: un singur vas, o singură materie, un singur cuptor. Acest bazin trebuie să fie aşezat în aşa fel încât să fie exact pe deschiderea răsuflătorii de unde vine focul şi nu trebuie să aibă decât două degete diametru, pe unde, ocolind şi urcând, se va strecura o limbă de foc care va atinge mereu partea de sus a vasului, va înconjura fundul şi-l va menţine continuu, cum e necesar să fie.
A treia este că, dacă bazinul vostru este prea mare, cum capacitatea cuptorului vostru trebuie să fie de trei sau patru ori mai spaţioasă decât diametrul lui, vasul nu va putea fi niciodată încălzit nici exact şi nici continuu, cum ar fi necesar să fie.
A patra este că, dacă turnul vostru nu este de şase degete, sau cam atât în jurul şi în locul cu foc, nu aveţi proporţia cea bună şi nu veţi ajunge niciodată la punctul de căldură potrivit; şi dacă treceţi pe această măsură şi faceţi să ardă prea tare focul vostru, el va fi prea slab.
În fine, a cincea este că partea din faţă a cuptorului vostru trebuie să se închidă exact printr-o gaură care nu trebuie să fie decât de mărimea necesară pentru a introduce cărbunele filozofic, adică de aproximativ un deget, pentru ca el să poată, din jos, să trimită căldura cu o forţă mai mare.
13. Lucrurile fiind astfel dispuse, puneţi oul unde este materia voastră în acest cuptor şi daţi-i căldura pe care o cere natura, adică slabă şi nu prea violentă, începând acolo unde natura a întrerupt. Nu trebuie să ignoraţi că Natura a lăsat materia voastră în regnul mineral şi, deşi ne tragem comparaţiile noastre din vegetale şi animale, nu trebuie, totuşi, să concepeţi un raport corespunzător cu regnul în care este plasată materia pe care o prelucraţi: dacă, de exemplu, fac comparaţie între conceperea unui om şi vegetarea unei plante, să nu credeţi că gândirea mea este altfel, încât căldura care este proprie unuia va fi şi pentru celălalt: căci noi suntem siguri că în pământ, unde vegetalele cresc, este căldura pe care plantele o simt, şi chiar de la începutul primăverii: dar un singur ou nu va putea ecloza la această căldură, şi un om, departe de a primi sentiment de la el, nu va simţi decât amorţeală rece.
Sigur că truda voastră stă în întregime în regnul mineral, va trebui să cunoaşteţi căldura care îi este necesară şi să distingeţi cu precizie pe cea slabă de cea puternică. Socotiţi de acum că nu numai Natura v-a lăsat în regnul mineral, dar şi că trebuie să lucraţi asupra Aurului şi Mercurului, care amândouă sunt incombustibile; că Mercurul este moale şi că el poate sparge vasul care-l conţine, dacă focul este prea violent. Că el este incombustibil şi că focul nu poate să-i dăuneze; dar că trebuie, totuşi, să-l reţinem cu sperma masculină într-un acelaşi vas de sticlă, ceea ce nu se poate face dacă focul este prea viu, şi aţi fi, în consecinţă, în imposibilitatea de a înfăptui Lucrarea.
Astfel gradul de căldură, care ar putea ţine de plumbul şi cositorul în fuziune, chiar un pic mai mult, totuşi nu mai mult decât vasele ar suporta fără să se spargă, trebuie să fie estimat gradul cerut sau căldura temperată. Vedeţi prin aceasta că este necesar să începeţi gradul vostru de căldură prin cel propriu regnului în care Natura v-a lăsat.
14. Tot progresul acestei trude, care este o coabitare a Lunii pe sol, este de a se înălţa ca un nor şi a recădea ca o ploaie; de aceea vă sfătuiesc să sublimaţi în vapori continui, ca Piatra să ia aer şi să poată trăi.
15. Dar pentru a obţine vopseaua noastră permanentă nu este destul; trebuie ca apa lacului nostru să fiarbă cu cenuşa copacului lui Hermes. Vă sfătuiesc să o faceţi să fiarbă zi şi noapte continuu, astfel încât, în muncile mării noastre furtunoase, natura celestă să poată urca şi natura terestră să coboare. Este sigur că fără exactitatea acestei operaţiuni, care este de a fierbe, nu vom putea niciodată să numim munca noastră o coacere, ci o digestie; pentru că atunci când spiritele circulă numai în linişte şi când compoziţia, care este în jos, nu se mişcă deloc prin ebuliţie, aceasta se numeşte digestie.
16. Nu precipitaţi nimic în speranţa de a culege înainte de maturitate recolta, vreau să spun Lucrarea; dar, dimpotrivă, lucraţi cu încredere timp de cincizeci de zile şi veţi vedea ciocul corbului de bun augur. Mulţi îşi închipuie, spune Filozoful, că soluţia noastră este mai uşoară, dar cei care au încercat-o şi care au făcut experienţa ştiu cât este de grea. De exemplu, dacă semănaţi un bob de grâu, trei zile după aceea îl veţi găsi umflat, dar dacă îl scoateţi din pământ, el se va usca şi va reveni la starea lui iniţială.
Totuşi, a fost pus într-o matrice potrivită, pământul este elementul său propriu; dar a lipsit timpul necesar pentru vegetaţie. Seminţele cele mai tari trebuie să stea un timp îndelungat în pământ pentru a încolţi, precum nucile şi sâmburii de prune şi de fructe; fiecare specie are anotimpul ei şi este un semn sigur de operaţiune naturală şi fructuoasă, când ea aşteaptă timpul prescris pentru acţiunea sa, fără o precipitare prematură.
Credeţi deci că Aurul, care este corpul cel mai solid din câte sunt pe lume, să-şi poată schimba forma în atât de puţin timp? Trebuie să rămânem în aşteptare până într-a patruzecea zi, când începutul de înnegrire se va vedea. Când îl veţi zări, conchideţi că trupul vostru este distrus, adică el este redus la un fel de suflet viu, iar spiritul vostru este mort, adică coagulat cu corpul: dar până la această înnegrire Aurul şi Mercurul îşi păstrează fiecare forma şi natura lor.
17. Aveţi grijă ca focul vostru să nu se stingă, nicio clipă; fiindcă în cazul în care materia se răceşte, pierderea Lucrării este sigură. Rezultă din tot ceea ce am spus că întreaga noastră trudă constă în a face să fiarbă compoziţia noastră în gradul întâi al unei călduri lichefiante, care se găseşte în regnul metalic, unde aburul intern circulă împrejurul materiei şi, în aceşti vapori, şi una şi alta vor muri şi vor reînvia.
18. Continuaţi focul vostru până la apariţia culorilor şi veţi vedea, în sfârşit, albeaţa. Când ea va apărea (ceea ce se va întâmpla la sfârşitul celei de a cincea luni), împlinirea Pietrei albe se apropie. Bucuraţi-vă deci, fiindcă Regele, învingător al morţii, apare în Orient înconjurat de glorie, anunţat de un cerc citrin, antemergătorul sau ambasadorul său.
19. Continuaţi cu mult curaj focul vostru până când culorile apar din nou şi veţi vedea frumosul vermillon şi macul de câmp. Glorificaţi-l pe Dumnezeu şi fiţi-i recunoscători.
20. În fine, chiar dacă Piatra voastră este perfectă, trebuie să o pui la fiert sau, mai degrabă, s-o fierbi din nou în aceeaşi apă, cu aceeaşi proporţie, şi cu acelaşi regim; focul vostru trebuie însă un pic mai slab; şi prin acest mijloc îl veţi spori în cantitate şi în virtute, după cum doriţi, ceea ce puteţi, într-adevăr, repeta de câte ori vi se pare potrivit.
Fie ca Dumnezeu, Tatăl Luminilor, Domn Suveran, Autor al întregii vieţi şi al întregului bine să vă acorde graţia de a vă arăta această regenerare de lumină, pentru a intra în pământul vieţii, pământul făgăduit Credincioşilor, şi să participe într-o zi la viaţa eternă. Aşa să fie.”
<< Partea 1 >>
Lasă un răspuns