Timp de citire estimat: 2 minute
Conținutul prezentului articol este disponibil pe pagina lui principală.
Descoperă mai jos comentariile distribuite pe mai multe pagini:
Nota 10, mie imi place articolul, se vede ca e scris cu pasiune.
Dupa titlu ma asteptam la ceva mai bun, daca il scriai acum 5 ani iti dadeam o nota mai mare, dar a trecut prea multa “cerneala” peste acest subiect. Nota 7.
P.S.: aveti oameni buni grija la ortografie!
P.S Ideea e ca te face sa te intrebi care dintre noi suntem mai sclavi: civilizatii sau bastinasii ? 🙂
@Jorjette
Sper sa nu uit sa mai vin pe-aici sa citesc articolul viitor 🙂 Referitor la bolnavi sau persoane cu dizabilitati, multi dintre ei sunt intr-adevar la fel de capabili sau chiar mai capabili decat cei aflati in stare buna, de multe ori datorita vointei si motivatiei de a se ridica cu un nivel mai sus. Insa, ei au pornit de la minus. Nici macar de la 0 -ul ala de la care am porni toti egali. Si stiu sigur ca multi ar da orice pentru a fi pornit de la zero, si nu cu o deficienta.
Ai dreptate cand spui ca noi interpretam din punctul de vedere al oraseanului, ii compatimim pe multi dintre semenii nostri prin prisma experientei noastre. Exista anumite standarde sociale care daca nu sunt atinse de altii, tindem sa credem ca ei o duc rau.
Am vazut pe National Geographic parca un documentar, tradus in romaneste ,,Bastinasii” (posibil The Tribe). Un grup de 4-5 bastinasi din ceva trib african au fost dusi in Anglia, au avut si audienta la print, i-au imbracat si oferit conditii (regale chiar), au incercat diverse experiente. La sfarsit, s-au bucurat ca au revenit la tribul lor. Au apreciat experienta dar ziceau ca nu ar schimba niciodata situatia lor actuala cu o situatie, fie ea mai evoluata conform unor criterii, din Anglia. Mi s-a parut interesant.
Da, am văzut și eu, a fost foarte interesantă emisiunea. E clar, așa e de exemplu și cu mulți dintre țăranii noștrii, și nu mă refer la cei tineri care cum spune Pato Basil, și cum spun de exemplu bunicii mei că au în cap numai “cafele”, nu ar pleca de unde sunt acum și nu ar renunța la ceea ce fac pentru nimic în lume. Și îi înțeleg, ar însemna să renunțe la ceea ce sunt ei de fapt.
la prima parte prefer să nu mai comentez pentru că mă refer mai mult la partea spirituală, și pe lângă faptul că intru în niște chestii mai subtile, prefer să rămânem aici. O să-ți trimit un email când o să public articolul, te țin minte…
@ Pato basil: să știi că există locuri la țară unde oamenii trăiesc ca o adevărată comunitate, deci și acolo e tot societate…
Lasă un răspuns