Singuratate – suntem sau nu singuri?

Păreri și impresii:

17 răspunsuri la „Singuratate – suntem sau nu singuri?”

1. 

   Lorena

   9/20/2009 9:43 PM

   Da, m-am simtit singura in copilarie, desi n-am fost niciodata singura.
   Ma trait inconjurata de o familie numeroasa si iubitoare, insa intotdeauna am simtit lipsa unui frate … am fost unicul copil al parintilor mei.

   Răspunde
   1. 

      Jorjette

      9/21/2009 12:21 AM

      Şi eu sunt singură la părinţi, iar când eram mică îmi doream o „frăţioară”, care nu a venit. Am înţeles de pe atunci că aşa este, am acceptat, însă nu mă simţeam singură.După un imp, pe la 6-7 ani am început să „intru în contact” mai des cu veriţoara mea care a devenit ca o soră pentru mine. Lipsa unui frate sau a unei surori nu am reuşit-o, chiar cu timpul am reuşit să o văd ca pe un avantaj, pentru că altă soluţie nu era.
      Nu pot să spun că m-am simţit singură, ci abandonată de ai mei care mă vedeau doar în week-end.Nu înţelegeam pe atunci de ce trebuie să plece şi nu pot să stea cu mine? Deşi am avut o copilărie superbă la bunici…

      Răspunde