La externarea din spital, nou-nascutilor li se fac teste de sânge pentru identificarea bolilor ereditare. Sângele este, de obicei, obtinut din calcâiul copilului.
Screeningul pentru boli rare, dar tratabile, reprezinta o poveste de mare succes stiintific. În anul 1976, nou-nascutii erau testati doar pentru fenilcetonurie (o boala care duce la retard mintal, dar care poate fi tratata cu o dieta potrivita). Acum exista aproximativ 30 de teste disponibile pentru identificarea afectiunilor care pot fi tratate cu succes.
Astazi, pe lânga testul pentru fenilcetonurie, se cer testări pentru hipotiroidism (o boala a glandei tiroide care afecteaza cresterea si provoaca retard mintal), galactozemie (incapacitatea de a digera lactoza datorita lipsei unei enzime, care duce, daca nu este tratata, la afectiuni ale creierului si moarte) si siclemia (o boala a sângelui acompaniata de probleme legate de coagulare si incapacitatea de a lupta cu anumite infectii).
Politica fiecărei ţări în acest sens variaza, unele cerând teste doar pentru patru afectiuni, în vreme ce altele pentru 30. Daca exista în familia dumneavoastra in istoric de o anumita boala, întreabati medicul daca exista un test pentru nou-nascuti.
Testele pentru detectarea virusului imunodeficientei umane (HIV) sunt recomandate pentru toate femeile însarcinate. Daca mama nu afost testata în timpul sarcinii, aceste teste sunt recomandate pentru nou-nascuti. Bebelusii care au rezultatul pozitiv primesc tratament imediat pentru a reduce probabilitatea ca ei sa devina infectati. Marea majoritate nu devin. Mamele trebuie sa aiba, la rândul lor, posibilitatea sa primeasca tratamentul necesar si sa învete cum sa evite sa transmita virusul copilului (cum ar fi sa nu alapteze).
Lasă un răspuns