Untul pamantului – Beneficii, proprietati, tratamente cu radacina

Untul Pamantului (Tamus communis/Dioscorea communis) este o plata medicinala erbacee perena, ornamentala, cataratoare. Este intalnita prin paduri umbroase, la marginea padurilor, prin tufarisuri, garduri vii, etc. Vegeteaza la semiumbra pe soluri revene pana la reavan-jilave. In popor i se mai spune bric, brie, brâie, lemn nelemn, napi de padure, napii-porcului de padure, unsoarea-pamantului, ușoarea-pamantului, untișorul pamantului, viță neagră. Dacii îi spuneau bles-ma, bree, brie-mare.

Radacina plantei este cilindrica, alungita, carnoasa, rar ramificata. Tulpina este volubila, inalta de 2-4 m, cu frunze petiolate. Florile sunt verzi-galbui si fructele rosii.

Untul pamantului in alimentatie

In sudul tarii, lastarii tineri de untul pamantului sunt folositi in alimentatie. Lastarii tineri se consuma fierti (1). Sunt un inlocuitor pentru sparanghel si au o aroma amara. Cel mai bine este ca apa sa fie schimbata o data in timpul procesului de gatire.

In regiunea lacului Balaton din Ungaria, radacinile sunt consumate de localnici, prăjite. Se stie doar ca radacina de untul pamantului contine mucilagiu, o substanta asemanatoare histaminei, urme de diosgenol, cristale de oxalat de calciu, saruri minerale.

Pentru ce este bun untul pamantului – Beneficii pentru sanatate

Radacina plantei are utilizari terapeutice in medicina umana traditionala. I se atribuie proprietati antireumatice, diuretice, purgative, antiinflamatorii. Untul pamantului este bun pentru tratarea reumatismului, gutei, contuziilor, echimozelor (vanatailor).

Radacina este diuretica, emetica, hemolitica si rubefianta. Se utilizeaza cu precautie, mai ales ca planta este bogata in saponine si are un efect catartic foarte puternic, clasandu-se ca o otrava iritant periculoasa (2). Nu se foloseste in mod normal intern, dar radacinamacerata se aplica extern sub forma de cataplasme pe vanatai, articulatii reumatice, etc. Acest lucru nu se face insa fara recomandarea expertilor, deoarece poate provoca vezicule dureroase. Radacina este folosita proaspata sau poate fi recoltata toamna si uscata pentru utilizari ulterioare.

Cand se culege untul pamantului

Radacina de untul pamântului se recolteaza toamna. Se scoate din pamant cu cazmaua. Se spala de pamant. Se foloseste proaspata sau se usuca la umbra sau in camere incalzite.

Tratamente cu radacina de untul pamantului

Pentru tratarea reumatismului, gutei, contuziilor si echimozelor, se foloseste:

• macerat din radacina rasă si alcool in parti egale. Se rade radacina si se pune intr-o sticla, peste care se toarna alcool. Se acopera si se lasa la macerat 5-6 zile. Cu solutia obtinuta se frectioneaza usor locul dureros, de 2-3 ori pe zi;
• alifie din radacina de untul-pamantului rasa si lanolina in parti egale. Se unge locul dureros cu crema de untul-pamântului. Pentru a prepara crema cu radacina de untul pamântului, se poate folosi ceara, untura sau ulei presat la rece. Radacina se lasa la macerat cateva zile in ulei presat la rece. Se strecoara si se amesteca mai apoi cu ceara, untura sau lanolina, dupa preferinta.

Homeopatia foloseste cu succes planta de untul pamantului, ce are proprietati antiinflamatorii, in diferite afectiuni: gripa, dureri de cap, dureri musculare, dureri de sani, constipatie, afectiuni ale rinichilor. Datorita proprietatilor antidepresive, planta este folosita pentru calmarea nervilor si pentru tratarea depresiei.

Planta de untul pământului se poate cultiva prin parcuri si gradini publice, la semiumbra. Este decorativa prin portul sau, frunze si mai ales prin fructe care sunt otravitoare. Inmultirea se face prin seminte si divizare.

Detalii de cultivare

Planta necesita un sol fertil umed, bine drenat. Fiind o planta cataratoare, tulpinile slabe se sustin prin invartire pe alte plante si sunt capabile sa creasca foarte sus in arbusti si copaci. Esteo planta dioica.

Este potrivita pentru soluri usoare (nisipoase), medii (lutoase) si grele (argiloase). Prefera solul bine drenat si poate creste in sol argilos gre. Are nevoie de un pH potrivit – soluri usor acide, neutre si bazice.

Poate creste la semiumbra (paduri usoare) sau fara umbra. Planta poate tolera vanturile puternice, insa nu rezista expunerii maritime.

Referinte:

• F. Chittendon – RHS Dicționar de plante + supliment. 1956 Oxford University Press 1951 – Lista cuprinzătoare a speciilor și modul de creștere a acestora.
• Natural Resources Conservation Service