Povestea noastră începe de când ne-am mutat la casă. Stăm într-un sat unde acum viața are spor, rost, natura e aici și ne oferă ajutor, sprijin și resurse pentru a trăi cum voi cei de la orașe cu toate condițiile furnizate de stat, nu puteți trăi.
Anul trecut nu a ploat vreo 4 luni, totuși apa în fântâni sa menținut, puțină cum era nu s-a ajuns la mai puțin de 50cm de fundul fântânii peste tot în sat. Anul acesta a fost și mai secetos. Vântul aspru și lipsa ploii (vremea bună cum o numiți voi cei de la oraș) ne-a adus prejudicii mari. Apele din toate fântânile din sat s-au terminat. Vecinii, care mai au bani, merg și aduc apă din comună, de la pompele statului, cu cisternele pompierilor sau cu cele ale lucrătorilor de la District (firma locală ce se ocupă cu reparația drumurilor, canalizări etc.). O cisternă cu apă are cam 2m cubi când pleacă din comună, până în sat ajunge doar cu vreun metru cub pentru că cisterna este veche, are găuri și apa curge pe drum. Prețul rămâne același chiar dacă apa e pe jumătate, o cisternă face 50 ron.
Noi nu am cumpărat apă de la stat, nici nu vom face asta, pentru că soluția ce o văd eu e să caut apă. Apă există în pământ, doar că observ că ea și-a schimbat cursul.
Am reușit să fac o afacere cu un vecin de peste celălalt deal. El are o bucată de pământ chiar lângă al meu, împărțită în 3 holde, ajunge la peste un hectar. Una din holde e mică, plină de copaci și spini, greu de accesat pentru că vecinul bătrân fiind nu a mai lucrat acest pământ el ci l-a dat la alții iar de acel colț nu sa legat nimeni de mulți ani.
Acel colț de pământ cam de 2 măsuri (aici o măsură înseamna 7 ari) pentru mine este aur curat. Din bătrâni aici se povestește despre vremea când numai unu sau doi din sat aveau fântâni, iar restul mergeau și luau apă ori adăpau animalele de la niște izvoare. Un izvor din toate rămânea să curgă tot anul indiferent cât de mare era seceta. Ghici unde era acel izvor?!
Exact, aurul meu este pe acea holdă de pământ, izvorul magic cu apă tot anul se află acum la mine pe pământ.
Ieri a fost sărbătoare nașterii Maicii Domnului, maica lui Iisus dar și a noastră a tuturor. Maica Domnului simbolizează și mama pământ, planeta noastră ce ne apără, ne hrănește, ne ajută, ne susține, exact ca o mamă. Cu voia ei și cu iertare, am luat hârlețul și am mers acolo la acei copaci de unde mi sa spus că o dată ieșea apă.
Acolo nu era apă, pământul întradevăr era gras, negru, moale, dar nu era apă cum spuneau niște bătrâni din sat. Am înfipt hârlețul și am scos pământ. Unul după altul, până când Jacky (câinele meu ce stătea cu mine acolo și privea) a început să latre. Îi spun “caut apă Jacky” și el lătra de parcă încerca să-mi spună ceva. Transpiram de-mi curgea pe ochi, pe nas, pe gură, și pe tot corpul. Am săpat repede o groabă cam de 1m diametru și jumate de metru adâncime. Din pământul scos am văzut sticle, plastic, saci, haine, ciorapi, papuci, ulcioare … gunoaie pe care unii le aruncau din drum în vale spre vechiul pârâu de atunci.
După ce am săpat, în afară de pământ umed nu am găsit izvor cu apă așa cum mi se spusese. M-am oprit, m-am așezat lângă Jacky și am aprins o țigară. După ce am terminat-o m-am dus lângă groapă să privesc pământul. Erau atâtea culori acolo. Gri, roși, negru, pe straturi, foarte ciudat arăta. Am zis că trebuie să sap mai adânc ori să curâț pământul de la rădăcinile copacilor bătrâni ce înconjurau groapa mea. Când am auzit un zgomot, m-am bucurat enorm. Se auzea cum iese apa dintre rădăcinile copacilor. Sursurea ca un izvor. În mai puțin de 5 minute se desprindeau mici bucăți de pământ și în urma lor ieseau firicele de apă limpede.
Azi voi merge să văd câtă apă sa adunat în acea mică groapă, iar dacă mama pământ mi-a ajutat și vrea să am parte de apa din acel loc, îmi va da aurul ce mă va ajuta să rezist aici oricât de secetă va fi.
Glumeam cu Jorjette și i-am spus că la anul voi vinde apă. Nu pe bani ci la schimb. Poate voi da 2litri de apă pe 1kg de fructe, legume ori cereale. Poate voi diversifica corespondența dând valoare obiectului de schimb în defavoarea apei, oricum ar fi, acest izvor mi-ar putea umple cămara anul viitor căci anul ăsta natura a ținut cu cei care au fost în concediu la mare, le-a dat numai vreme bună cum le place lor, că de… ei mămâncă din supermarket nu ca mine din grădina săpată și cultivată cu sudoare!
UPDATE! Galerie cu poze de azi dimineață! Groapa săpată de mine peste noapte sa umplut cu apă. Apa este limpede, rece și bună la gust. Așadar, ruga mi-a fost ascultată, urmează acum să sap mai mult, să pun de jur împresurul gropii, pietre de râu și apoi un capac să nu cadă frunze ori alte chestii în apă.
Lasă un răspuns