Într-un mare număr de rituri magice sau religioase (în majoritatea), apa posedă o valoare purificatoare. La evrei, abluţia sau ablutiunea constă în spălarea mâinilor şi a chipului dimineaţa la sculare şi doar a mâinilor înainte de mese. La musulmani, ablutiunea este un ritual de purificare.
Musulmanii practică abluţia înainte de rugăciune (numita AlWuduu). În liturghia catolică, apa lustrală capătă un sens simbolic. Astfel, înainte de marea slujbă, preotul proceda, până nu de mult, la aspersiune (asperges me); înainte de ofertoriu el îşi spală degetele (lavabo).
De asemenea nu ne putem imagina Taina botezului fără apă. Chiar şi în zilele noastre, apa care a fost supusă unui ritual nu neapărat religios strict este considerată sfinţită şi folosită în cadrul unor ceremonii speciale cum ar fi botezul, pentru creştini, sau binecuvântarea cu agheasmă – apă sfinţită – pentru creştinii ortodocşi.
CUPRINSUL ARTICOLULUI
Despre abluțiune în Biblie: cinci moduri de spălare ritualică
(1) Din Bliblie aflăm că abluțiunea era practicată atunci când o persoană era inițiată într-un stadiu superior: de exemplu, când Aaron și fii săi au fost separați în biroul preotului, eu au fost spălați cu apă anterior investirii lor cu hainele preoțești. (Leviticul 8:6)
(2) Înainte ca preoții să se apropie de altarul lui Dumnezeu, li s-a cerut, cu durere de moarte, să-și spele mâinile și picioarele pentru a le curăța de pământul vieții comune (Exodul 30: 17-21). La această practică psalmistul face aluzie, Psalmii 26:6.
(3) Au existat spălări prescrise în scopul curățării de spurcarea pozitivă contractate prin acte particulare. Dintre astfel de spălări, unsprezece feluri diferite sunt prescrise în legea levicii (Leviticul 12-15).
(4) În Biblie este menționată o a patra clasă de abluțiune, prin care o persoană s-a purificat sau s-a absolvit de vinovăția unui anumit act. De exemplu, bătrânii din cel mai apropiat sat în care s-a comis oarecare crimă au fost obligați, atunci când criminalul era necunoscut, să se spele pe mâini pe expiatoriu unde era decapitată o juninca și, în acest sens, să spună: „Mâinile noastre nu au vărsat acest sânge nici ochii noștri nu l-au văzut “(Deuteronom 21: 1-9).
La fel și Pilat s-a declarat nevinovat de sângele lui Isus prin spălarea mâinilor (Matei 27:24). Cu toate acestea, acest act al lui Pilat nu a fost împrumutat din obiceiul evreilor. Aceeași practică era comună și la greci și romani.
(5) Fariseii au dus practica abluției la un mai mare exces, pretinzând astfel o puritate extraordinară (Matei 23:25). Marcu (7:1-5) se referă la ablațiile ceremoniale. Fariseii și-au spălat mâinile „adesea”, mai corect, „cu pumnul” (versiunea reviziuta, „cu sârguință”) sau ca un tată bătrân, Teofilact, îl explică, „până la cot”. (Comparați și Evanghelia după Marcu 7:4; Leviticul 6:28; 11:32-36; 15:22)
Cunoaștem ce importanţă are în India, imersiunea în Gange
Puterea apei nu este recunoscută doar de practicanţii creştinismului, evrei si de musulmani. Cele mai multe dintre templele sacre hinduse sunt situate pe malul Gangelui, considerat personificarea zeiţei Ganga. Ca atare, apele fluviului poartă în ele esenţa shakti, energia feminină divină; de aici şi importanţa dată de hinduism spălării în Gange (procesul de imersiune) sau păstrarea de apă luată din fluviu şi apoi folosită în cadrul diverselor ritualuri.
Imersiunea, ca şi proces de purificare, este procesul de îndepărtare a murdăriilor materiale care împiedică corpul să funcţioneze în echilibru.
De asemenea, Gangele este locul preferat de cei mai mulţi dintre credincioşii hinduşi pentru împrăştierea cadavrelor arse, o acţiune despre care se crede că permite sufletului decedatului să se purifice în apele sfinte. De la izvor până la vărsare, Gangele este un canal de comunicare cu divinităţile supreme: cei care merg în pelerinaj la Gomukh, punctul în care apele Gangelui se ivesc din Himalaya, cred că vântul care şuieră prin gheţuri le aduce mesaje de la spirite. În josul apei, în nenumărate puncte, hinduşii îngenunchează pe malul fluviului şi lasă să plutească mici corăbii de hârtie pe care au scris rugăciuni.
Prezenţa apei ca element purificator se regăseşte la preoţii budişti şi la anumiţi fetişişti pe coasta Guineii, care îşi spală idolii.
Magia apei, viața!
Apa este esenţială vieţii şi, în special atunci când este limpede sau curge, recunoscută ca un simbol al sufletului.
Spiritualitatea a fost asociată Naturii din cele mai vechi timpuri, din vremea în care puterea celor patru elemente fundamentale – apa, pământul, focul şi aerul – afecta direct vieţile oamenilor. În perioada modernă, civilizaţia evoluată ne-a îndepărtat pe mulţi dintre noi de natură şi de forţele ei misterioase, făcându-ne să uităm că magia sa este singura capabilă să ne rezolve cu adevărat problemele, dacă ştim să i-o cerem, să ne contopim cu ea.
Ne dăm seama, cumva instinctiv şi imediat, că anumite lucruri din Natură au o încărcătură ciudată, aproape spirituală sau energetică, dacă vreţi să o numiţi aşa. De multe ori, aceste locuri au fost folosite în vechime ca altare de rugăciune şi sunt încă ocrotite de aşa-numitele „spirite protectoare”, venerate de strămoşii noştri. Dintre ele, râurile sau cascadele au fost considerate mereu în vechime ca adăposturi ale unor spirite sau zei care pot aduce putere sau protecţie celor care le venerează.
Abluțiunea – care este scopul acestui ritual?
Scopul principal al abluțiunii pentru musulmani este să se curețe înainte de a intra la rugăciune. Ei cred că dacă o persoană nu este curată în timpul rugăciunii, care are loc de 5 ori pe zi, Allah nu le acceptă rugăciunea. Abluțiunea este efectuată și înainte de folosirea Coranului.
Procesul de abluțiune (AlWuDuu) la musulmani – descriere în 10 pași
Musulmanii urmeaza de obicei o ordine bine stabilita pentru a realiza ablutiunea, desi nu se considera a fi necesar. Ordinea traditionala incepe prin declararea faptului ca se curata in numele lui Allah. Se spala apoi mana dreapta si mana stanga, de 3 ori fiecare (pasul 1). Se spala gura de trei ori (pasul 2), se stropeste nasul de 3 ori (pasul 3), apoi se spala fata – o data este acceptabil, desi multi se spala de 3 ori (pasul 4). Apoi, se spala bratul drept (pasul 5), dupa care cel stang (pasul 6). Urmeaza spalarea parului (pasul 7) dupa care se sterg, isi spala urechile (pasul 8) si continua cu piciorul drept (pasul 9) si piciorul stang (pasul 10).
La musulmani exista si alte ritualuri de purificare mult mai complexe, in functie de intentia persoanei sau de ceea ce a facut.
Apa în viața spirituală a oricui, oriunde și oricând
Considerată adesea ca o punte de legătură între diverse niveluri ale Cosmosului, apa este privită, de asemenea, şi ca o linie de demarcaţie între cei vii şi cei morţi. Vechii greci, de exemplu, privind Natura ca fiind o amprentă a divinităţii, considerau unele râuri cum ar fi Acheron (din nordul Eladei), al cărui curs este parţial subteran, ca fiind legat de lumea de dincolo.
De aici şi încărcătura magică a apei pe care mulţi dintre noi nu o mai recunoaştem astăzi. Şi totuşi, ceva ne spune că nu degeaba de-a lungul timpului, izvoarele, lacurile sau fântânile au fost privite ca având o încărcătură magică. Este un lucru ce ţine de un mister insondabil, pe care partea ascunsă al fiinţei noastre îl intuieşte, chiar dacă nu şi-l poate explica.
Senzaţiile de regenerare şi de creştere spirituală pe care ni le furnizează apa ne arată că putem avea încredere în acest element fundamental. Simbol universal al sufletului, apa poate avea diferite forme şi calităţi (apa alcalina). Este la fel de puternică precum valurile mării, la fel de blândă ca şi ploaia de vară, dură precum gheaţa şi catifelată precum omătul proaspăt. În vremurile secetoase, oamenii ajung chiar să se ucidă unul pe celălalt pentru o picătură de apă. Două treimi din organismul uman este compus din apă, iar trei sferturi din planeta noastră este acoperita de apă. Aşa cum viaţa pe Terra depinde de apă, la fel nici trupul nu poate rezista fără suflet.
Atât religia, cât şi ştiinţa, despre care se ştie că se contrazic în multe privinţe, acceptă ideea că originea vieţii este una marină. Toate religiile folosesc apa ca pe un agent purificator, cu rol important în protejarea şi binecuvântarea credincioşilor. În vechime, oamenii credeau într-o Zeiţă Mamă care se ivise din ape şi crease lumea tot din ape. Mai mult, noi înşine, în pântecele mamelor noastre, trăim nouă luni tot în apă.
Iată de ce cred că apa ne poate ajuta şi astăzi, să ne rezolvăm problemele, indiferent de natura lor. Puterea magică a apei poate fi folosită şi acum, chiar de către oamenii moderni, indiferent de religia căreia îi aparţin, la fel ca în Taina sacră a botezului sau precum ablutiunea la musulmani: o întoarcere la puritate, după care viaţa începe din nou, îmbunătăţită.
Resurse bibliografice
- Ablutiunea – Wikiverse
- Apa lichida si originea vietii pe pamant – Centrul de Biofizica moleculara, Franca
- Biblia crestin ortodoxa online
- Rugaciunea islamica – Wikipedia
- Cartea rugăciunii – Liga islamică și culturală din Romania (PDF)
Lasă un răspuns