Rinichii au rol deosebit de important în organism, îndeplinind funcţia de eliminare a substanţelor toxice şi a reziduurilor din diferite metabolisme. Dintre bolile renale, cele mai des întâlnite sunt giomerulonefrita acută şi cronică şi insuficienţa renală cronică.
În glomerulonefrita acută, caracterizată prin apariţia de edeme, hipertensiune arterială, hematurie etc., în primele 24—48 ore este recomandat regimul hidric exclusiv, în care pot participa şi siropurile de fructe. După această perioadă, dacă boala evoluează favorabil, dieta va fi îmbogăţită mai ales cu alimente bogate în glucide. De menţionat faptul că într-o asemenea dietă fructele participă în proporţie de 2/3, asigurând cca 2000 de calorii.
Prezentăm în continuare, după Kempner (citat de I. Mincu, 1975), o asemenea dietă :
- dimineaţa : 60—90 g orez fiert îndulcit cu zahăr sau miere, un măr copt, 2/3 pahar suc de fructe ;
- la ora 10 : 1/2 pahar suc de portocale ;
- la ora 13 : 60—90 g orez fiert cu zahăr, 1/2 pahar suc de portocale (mere), 6 felii de măr, o felie de ananas, o banană sau un cartof fiert;
- la ora 16 : un măr, un cartof sau o piersică sau prune uscate, 1/2 pahar suc de fructe ;
- seara : 60—90 g orez cu fructe (caise, grepuri, prune, smochine), 1/2 pahar cu suc de fructe ;
- la culcare : 1/2 pahar suc de fructe.
Conţinutul ridicat în potasiu al fructelor împiedică retenţia sodiului şi măreşte eliminarea lui din organism, determinând scăderea edemelor şi a ureei. Se poate folosi şi cura exclusivă de fructe, dar numai în cazul bolnavilor care urinează suficient. În caz contrar există pericolul intoxicării organismului cu potasiu care nu se elimină. Pe măsură ce diureza devine satisfăcătoare (peste 1000 ml/zi), dieta va fi diversificată, fructele putând intra în alimentaţie sub formă de salate, coapte la cuptor, compoturi, prăjituri cu fructe, sucuri etc.
În glomerulonefrita cronică, dacă nu există complicaţii cu contraindicaţii, fructele sunt admise în stare proaspătă, coapte la cuptor, compoturi, jeleuri, gelatine, piureuri, prăjituri cu fructe, sucuri.
În cazul instalării insuficienţei renale cronice, caracterizată prin alterarea stării generale şi acumularea de produşi toxici în sânge, dieta bolnavului va fi diferenţiată numai de către medic. Fructele pot fi folosite în stare proaspătă, compoturi, coapte la cuptor, prăjituri cu fructe, inclusiv nuci şi alune.
Aportul de proteine din alimentaţie va fi diferenţiat în funcţie de concentraţia ureei sangvine, din acest punct de vedere fructele excelând în conţinut redus.
Litiaza renală se manifestă prin prezenţa de calculi la rinichi sau pe căile urinare. În funcţie de natura calculilor, litiaza poate fi urică, oxalică, fosfatică, calcică etc.
În litiaza urică, alimentaţia va fi săracă în calorii, iar în dieta bolnavilor fructele sunt foarte indicate, deoarece au acţiune alcalinizantă. Sunt permise toate fructele şi sub toate formele, cu excepţia fructelor tari.
În litiaza oxalică, alimentaţia va fi săracă în glucide şi lipide, dar bogată în lichide şi acidifiantă, dintre fructe fiind permise numai merele, perele, piersicile, caisele, strugurii şi gutuile, precum şi sucurile de fructe. Se vor evita prunele, agrişele, coacăzele, fragii, căpşunile şi smochinele.
În litiaza fosfatică se vor evita alimentele bogate în fosfor, dieta fiind în general săracă în calorii, săracă în lipide, dar bogată în lichide şi proteine.
În această boală sunt permise în cantităţi reduse numai merele, afinele, coacăzele, gutuile, citricele, piersicile, precum şi chiselul de coacăze. Cojile de mere pot fi folosite la prepararea ceaiurilor. Sunt interzise supele de fructe, fructele tari (nuci, alune), sucurile de fructe, precum şi fructele care n-au fost menţionate mai sus.
Lasă un răspuns