FACHIR – Magician hindus sau musulman dotat cu pretinse puteri paranormale. Printre alte pseudominuni, al căror autor este, cităm: înmulţirea monedelor de aur, frânghia de netăiat, creşterea miraculoasă a seminţelor de mango (mango-trich), germinările spontane şi ecloziunea accelerată a ouălor, hipnoza animală, levitaţia, insensibilitatea.
Fachirul de musie-hall ar fi capabil să cadă, după dorinţa, în catalepsie, ar fi insensibil la durere şi ar cunoaşte invulnerabilitatea magică; şi-ar suspenda funcţiile vitale; ar acţiona asupra altor fiinţe vii, plante sau animale, accelerând creşterea lor; ar provoca telekinezie, rope-frick (trucul cu frânghia hindusă), dematerializare etc.
Ce este fachirismul?
Mulţi călători occidentali, care au vizitat India, au relatat fapte care pun în pericol ideea pe care o avem despre posibilităţile funcţionale ale corpului omenesc. Se menţionează un yogin care ar fi rămas înhumat timp de mai bine de trei luni, graţie capacităţii pe care ar fi dobândit-o de a-şi stăpâni metabolismul şi de a trăi „au relenti”. „În a o suta zi de la înhumare — putem să citim în însemnările unor medici britanici (începutul secolului XX) – a fost deschis mormântul.
A fost scos din el un cadavru, care, din cauza culorii sale galben-cenuşii, avea un aspect respingător. Brahmanii l-au aşezat cu grijă pe o saltea şi l-au fricţionat, în prezenţa ofiţerilor delegaţi de Amiralitate, cu ulei şi parfumuri. După 6 ore, pielea, care avea transparenţa pergamentului, a redevenit suplă. Atunci, unul dintre brahmani a introdus în gura omului adormit o băutură întăritoare. După 32 ore de masaj, i-a revenit respiraţia. Yoginul s-a ridicat şi a murmurat câteva cuvinte.
Dar nu a putut să-şi reia ocupaţiile obişnuite şi să-şi recapete cu totul puterile decât după o săptămână. “Rămâne de ştiut dacă yoginul cu pricina stătuse, într-adevăr, sub pământ şi în această stare timp de o sută de zile. Tentaţi să creadă totul sau să nege totul, în bloc, martorii acestei curioase experienţe erau prost plasaţi pentru a cunoaşte subtilitatea enigmei.
Ei aplicau propriile lor criterii culturale la manifestări ale căror sens şi natură le scăpau. În plus, când este vorba de colonizatori şi colonizaţi, cum e cazul britanicilor în India, nu numai că ceva este pervertit în raporturile interpersonale, dar există riscul mare – chiar şi, mai ales, în grupuri care nu par ostile ocupantului – al unor forme de rezistenţă imprevizibile: colonizatul marchează astfel identitatea sa culturală, şi aceasta exact prin intermediul unui lucru nemaivăzut în Occident.
Ca şi şamanii din Siberia şi din Asia Centrală, ca şi vracii amerindieni, fachirii din India nu se întrebau, înaintea întâlnirii lor cu Occidentul, dacă minunile pe care le făceau erau adevărate sau false. Nici pentru spectatori şi nici pentru ei nu există vreo linie de demarcaţie între minunea care datora totul artificiului şi faptul paranormal bine cunoscut. Deprinderea şi cunoaşterea tehnicilor ad-hoc erau considerate ele însele semne de alegere.
Lasă un răspuns