O zi de primavară timpurie în Kathmandu, capitala Nepalului, printre maimuțele de templu, pare învăluită în culoare roz, luminând crestele înzăpezite ale munților Himalaya care se zaresc în depărtare. Într-o astfel de dimineață, templul buddhist din Swayambhu, situat la ieșirea din oraș, ca și templul Pashupati, cel mai important templu hindu, aflat la câteva mile de primul, sunt invadate de maimuțele rhesus, maimuțele de templu. Cercetătorii de la National Geografic Society au studiat atent comportamentul acestor animale, care, deși sunt folosite în mod curent în laboratoare, aici sunt considerate sacre, sunt ocrotite și nu se permite nici comerțul, nici nimic din ceea ce le-ar putea tulbura comportamentul și viața.
Maimuțele, care coboară din pădurile din apropiere pentru a se înfrupta din ofrandele lăsate în templu de oameni, par să faca acest lucru de mai bine de 2000 de ani. Nu sunt sperioase – fapt unic printre speciile de maimuțe – chiar cele care au pui în brațe se apropie de nou-veniți după ce s-au convins de intențiile lor pasnice, le studiază atent îmbrăcămintea, fiind fascinate în special de șireturile de la pantofi.
Maimuțele de templu sunt libere
Numite și maimuțele de templu, ele circulă libere printre sculpturi, clopotnițe, steaguri de rugăciune, morminte, dând edificiilor viață.
Religiile respective au făcut din ele obiect de adorație. Există chiar un zeu hindu al maimuțelor, oamenii, în drum spre lucru, se opresc pentru a le oferi orez, bucatele de dovleac sau alune.
Organizate în grupuri între 30 și 100 de indivizi, având fiecare un conducător și o arie de desfășurare, ele nu își încalcă teritoriile, iar atunci când îndrăznesc s-o facă, grupul mai mic este alungat. Masculii pot fi mai agresivi în perioada de împerechere, dar hrana lasată de oameni în acest timp, în care, de altfel, sunt și sărbătorile recoltelor, este suficientă pentru a stavili luptele. Iernile, lipsite de zăpadă, sunt mai umede și mai reci și atunci blana acestor animale se îndesește.
Cu toate că sunt atât de ocrotite, că au prieteni de nădejde în călugării din temple, rata natalității este mai mică decât cea a surorilor lor aflate în alte regiuni. Masculii protejează puii la fel ca femelele, îi adopta chiar atunci când nu au mamă, moartă de multe ori la naștere, dar, din nefericire, și puii se pot stinge, pentru că tații nu pot și nu știu să-i hrănească. În pădure maimuțele se hrănesc, așa cum fac toate animalele, cu fructe, rădăcini, insecte, se joacă și se odihnesc. Ele vin însă la templu vesele, așa cum vin oamenii la cafenea!
Lasă un răspuns