Lent și inspaimintator, un rechin de 3,5 metri trece pe linga un mic iceberg în jurul caruia focile obisnuiesc sa se odihneasca. Rechinul de Groenlanda, al carui nume stiintific, Somniosus Microcephalus, inseamna “somnorosul cu cap mic”, s-a erijat studierii indeaproape, nelăsându-se fotografiat dupa Cercul Polar de Nord. Pina acum. O echipa de cercetatori a reusit performanta de a-l imortaliza în apele de linga Insula Baffin, nordul Canadei.
Foarte bine adaptat la viata în “congelator” (nordul Oceanului Atlantic și Oceanul Arctic), rechinul de Groenlanda este singurul în stare sa supravietuiasca la temperaturi apropiate de 0 grade Celsius probabil datorita faptului ca a evoluat dintr-o specie adaptata la viata la mari adincimi. Aripioara dorsala este mult mai putin pronuntata decit cele ale confratilor sai mai activi, ca de altfel și orificiile pentru branhii. Tesuturile sale au un continut inalt de uree ceea ce a dat nastere la o legenda referitoare la originea sa: o batrina și-a spalat parul în urina iar apoi l-a sters cu o cirpa. Aceasta a fost luata de vint și a cazut în mare devenind astfel primul rechin de Groenlanda.
Modul sau de hranire nu difera prea mult de cel al confratilor sai: prada este tintuita locului de dintii ca niste cutite aflati pe maxilarul superior și este sfisiata de catre mandibula plina de crestaturi. În loc sa piarda cite un dinte din cind în cind, acestia cad toti odata și, în locul lor, cresc altii intr-o perioada de timp foarte scurta. Letargicul animal se hraneste cu foci, peste și cadavre, citeodata fiind suficient sa deschida imensa gura și sa absoarba hrana de la distante apreciabile.
Desi este unul dintre cei mai mari rechini din lume, el este cel mai putin studiat. În 1895 a fost prins linga coastele Scotiei un exemplar de 7 metri lungime dar cei vizați de cercetatori în zilele noastre ating o lungime maxima de 4 metri. Despre recordul de longevitate nu se poate spune prea mult doar ca un exemplar a fost capturat la 16 ani de la data cind a fost insemnat de catre cercetatori.
Aproape toti rechinii din aceasta specie orbesc din cauza unor paraziti care li se lipesc de cornee. Acesti paraziti sunt de fapt niste crustacee nevertebrate de dimensiuni reduse care se “hranesc” cu vederea rechinilor, mai exact cu celulele corneei. Animalul ajunge sa vada doar lumina dar, în habitatul sau, la 2000-2400 de metri adincime, acest lucru nu mai conteaza absolut deloc pentru ca intunericul nu este strapuns de nici o raza de soare. Avantajul adus de acesti paraziti este ca actioneaza ca o adevarata momeala, pestii fiind atrasi de forma lor. Astfel se explica și usurinta cu care vineaza desi nu se pot baza pe o vedere buna.
În timpul celui de-al doilea razboi mondial, aceasta specie a fost vinata pentru uleiul extras din ficatul sau, ulei folosit ca lubrifiant pentru avioane.
“Beat ca un ciine” este o expresie foarte cunoscuta printre localnici și asta datorita comportamentului ciinilor care au mincat din carnea cruda a unui rechin din zona Groenlandei, carne ce contine o neurotoxina atit de puternica incit acestia nu se mai pot tine pe picioare. Cea mai simpla modalitate prin care carnea poate fi detoxificata este și cea mai la indemina: aceasta este lasata în apa sarata a oceanului timp de citeva zile dupa care ciinii pot fi hraniti fără nici un fel de problema. Pe “rechinii de Groenlanda” nu-i deranjeaza insa aceasta toxina drept dovada ca se maninca intre ei fără a suferi de pe urma canibalismului.
Lasă un răspuns