Descoperiri accidentale sau inventii care au schimbat lumea! TOP10

Am pregatit aceasta lista cu 10 descoperiri accidentale sau inventii care au schimbat lumea, pentru ca din greseala, fiind geniu sau doar insistent, un om a schimbat cursul istoriei. Folosind elemente pe care le-a avut la indemana, neinventand roata, a folosit roata intrun scop cum nimeni nu s-a mai gandit. Accidental, o inventie, s-a descoperit ca poate fi utila si in alt scop.

“Flash of Genius” – un film dedicat unui inventator – Robert Kearns, mi-a amintit de filmul “A Beautiful Mind”. Încep cu aceasta idee deoarece am întâlnit deja păreri care spun că unii oameni, dintre aceia care se numesc inventatori, nu sunt, deoarece nu au inventat nimic nou. Poate nu au inventat nimic nou, dar au facut posibile aceste descoperiri accidentale, la care aceea dintre noi nici nu s-au gândit. Au investit din viata lor pentru a oferi omenirii alte lucruri. De multe ori în spatele celor mai mediatizate descoperiri stau oameni care nu au făcut decât să plătească formula, sau nici măcar atât, ca în cazul filmului:

Profesorul:

Când aţi spus mai devreme cã domnul Kearns nu a creat nimic nou la ce v-aţi referit mai exact?
Dupã cum vedeţi unitatea de bazã a doctorului Kearns e formatã dintr-un capacitor o rezistenţã variabilã şi un tranzistor.Acestea sunt elemente de bazã în electronicã.Le poţi gãsi în orice catalog. Domnul Kearns nu a fãcut altceva decât sã le aranjeze diferit, am putea spune.Asta nu e acelaşi lucru cu a inventa ceva nou.A inventat domnul Kearns tranzistorul?A inventat domnul Kearns capacitorul?A inventat domnul Kearns rezistenţa variabilã?NU.

Domnul Kearns:

Am aici o carte. E scrisã de Charles Dickens:”Povestea a douã oraşe”. Aţi citit cumva aceastã carte? Vreau sã vã citesc primele cuvinte, dacã pot. “Au fost cele mai bune vremuri,  au fost cele mai rele vremuri,au fost vremurile înţelepciunii, au fost vremurile nesãbuinţei.” Sã începem cu primul cuvânt “Au”. A inventat Charles Dickens acest cuvânt? Nu. Dar “fost”? “Cele”? “Bune”? “Vremuri”? NU.  Am aici un dicţionar. Nu am verificat, dar cred cã fiecare cuvânt din aceastã carte se gãseşte în dicţionar.Deci sunteţi de acord cã probabil nu e nici un singur cuvânt nou în aceastã carte. Tot ce a fãcut Charles Dickens a fost sã le aranjeze diferit, nu-i aşa? Dar Dickens a creat ceva nou, nu? Folosind cuvintele. Singurele unelte pe care le avea.

Top 10 descoperiri accidentale care au schimbat lumea, din greseala

Aşa cum orice inventator din istorie a fost nevoit sã foloseascã lucrurile care i-au fost la îndemânã, cei ce urmeaza au uimit intreaga lume cu uimitoare descoperiri accidentale. Telefoanele, sateliţii, toate au fost fãcute din bucãţi care existau deja… pãrţi pe care le poți cumpãra dintr-un catalog.

Nr. 1 –  Penicilina

Căutai undeva mai jos penicilina, nu-i aşa? Asta-i OK. Caci unul dintre cele mai renumite şi norocoase descoperirii accidentale ale secolului 20,  penicilina este numărul 1 pe această listă.

Dacă aţi trăit undeva sub o stâncă în ultimii 80 ani sau ceva de genul, iată care este povestea din popor:

Alexander Fleming nu a curăţat locul său de muncă înainte de a pleca în vacanţă într-o zi din 1928. Când a venit înapoi, Fleming a observat că există o ciupercă ciudată pe unele din culturile sale. Mai ciudat era faptul că  bacteriile nu puteau să prospere în apropierea acestor culturi.

Asa a fost descoperita accidental penicilina, primul şi este încă unul dintre cele mai utilizate antibiotice pe scară largă.

Nr. 2 -Stimulatorul cardiac

Aceasta listă nu ar fi completă fără cel puţin un profesor puţin neatent. Pe pozitia nr. 2 in top descoperiri accidentale este un dispozitiv medical care azi poate salva viaţa. Stimulatorul cardiac a apărut pentru că inginerul american Wilson Greatbatch a ajuns într-o cutie şi a scos de acolo un lucru greşit.

Este adevărat! Greatbatch lucra la un circuit pentru a ajuta la înregistrarea bătăilor rapide a inimii. El a ajuns într-o cutie dupa un rezistor pentru a putea termina circuitul şi a scos un rezistor de 1-megaohm  în loc de unul de 10000-ohmi. Circuitul a pulsat timp de 1.8 milisecunde si apoi s-a oprit pentru o secundă. Apoi, s-a repetat. Sunetul a fost la fel de vechi ca omul: o bătaie de inimă perfectă.

Nr. 3 – Colorantul sintetic

Vorbind despre conexiunile ciudate – chimistul de 18 ani William Perkin a vrut să vindece malaria. În schimb eforturile sale ştiinţifice au schimbat faţa modei pentru totdeauna şi, oh, da, a ajutat în lupta împotriva cancerului.
Eşti confuz? Nu fi. Iată cum s-a întâmplat:

Perkin în 1856 a încercat să găsească chinina artificială . În loc de un tratament împotriva malariei, experimentele sale au produs o mizerie de nedescris. Dar cu cât s-a uitat mai mult la ea, cu atât mai mult Perkin a văzut o culoare frumoasă in acea mizerie. Se pare că a descoperit întâmplător, primul colorant sintetic.

Colorantul lui a fost mult mai bun decât orice alţi coloranţi care au venit din  natură;  culoarea era  mai luminoasă, mai vibrantă, şi nu se estompa sau  ieşea la spălare. Transformat într-o ştiinţă generatoare de bani, colorantul sintetic al lui Perkin a devenit un magnet pentru o întreagă generaţie de oameni curioşi.

Dar aceste descoperiri accidentale se tin lant. Bacteriologul german Paul Ehrlich s-a inspirat din opera lui Perkin, si a folosit coloranţii lui pentru a face muncă de pionierat pe imunologie şi chimioterapie!

Nr. 4 – Radioactivitatea

Două cuvinte pe care nu ai vrea să le auzi în aceeaşi propoziţie sunt “oups!” şi “radioactiv”. Dar, în cazul fizicianului Henri Becquerel descoperirea a fost o surpriză, a fost un accident care a adus la lumină radioactivitatea.

În 1896 Becquerel a fost fascinat de două lucruri: fluorescenţa naturală şi razele X. El a făcut o serie de experimente pentru a vedea dacă fluorescenţa minerală naturală produce raze X, după ce a fost lăsată în soare.

O problemă – el a făcut toate aceste experimente pe timp de iarna, şi a fost doar o săptămâna cu cer senin. Atunci el  şi-a părăsit echipamentele într-un sertar şi a aşteptat o zi cu soare.

Când el s-a întors la locul de muncă, Becquerel şi-a dat seama că de roca de uraniu pe care el a lăsat-o în sertar se imprimase singură pe o placă fotografică, fără a fi expusă la lumina soarelui înainte. Nu a fost ceva foarte special ce se întâmplase cu piatra. Lucrând cu Marie şi Pierre Curie, a descoperit că acel ceva era de fapt radioactivitate.

Nr. 5 – Materialul plastic

În 1907 şelacul a fost utilizat ca izolaţie în electronică. Costurile pentru a importa şelac au fost destul de ridicate, deoarece era adus tocmai din Asia de Sud. Chimistul Leo Hendrik Baekeland a crezut că s-ar putea transforma în profit, dacă el ar putea produce o alternativă a şelacului.

În locul lui, experimentele au produs un material care rezista la temperaturi înalte fără a se denatura.

Baekeland s-a gândit că “bachelita” ar putea fi folosită pentru înregistrările fonografice , dar imediat după a fost clar că produsul avea mii de utilizări. Plasticul, care a fost derivat din bachelită, este utilizat pentru toate, de la telefoane până la liniile iconice de film .

Nr. 6 – Cauciucul  vulcanizat

Charles Goodyear a aşteptat ani de zile pentru un accident fericit când, în sfârşit, a apărut.

Goodyear a petrecut un deceniu pentru a găsi o modalitatei de a face cauciucul mai uşor de lucrat, mai rezistent la căldură şi frig.

Nimic nu avea efectul aşteptat de el.

Într-o zi el a vărsat din greşeală un amestec de cauciuc, sulf şi plumb pe o sobă fierbinte. Caldura a ars amestecul, dar nu l-a stricat. Când Goodyear a “cules” accidentul, el a observat că amestecul se înăsprise, dar era încă destul de utilizabil.

În sfârşit! Aceasta era ceea ce aşteapta! Cauciucul vulcanizat este folosit în toate, de la anvelope la pantofi.

Nr. 7 – Teflonul

După toate daunele care au fost făcute stratului de ozon, clorofluorocarbonii, sau CFC, sunt “persona non grata”. În anii 1930, ei au fost cea mai “fierbinte” noutate în ştiinţa de refrigerare.

Tânărul chimist Roy Plunkett lucra pentru a face un nou tip de CFC. El a avut o teorie că, dacă el ar putea obţine un compus numit TFE care ar reacţiona cu acidul clorhidric, el ar putea produce refrigerantul pe care şi-l dorea.

Deci, pentru a începe experimentul Plunkett a făcut rost de o gramadă de gaz TFE , l-a răcit şi distribuit în canistre , pentru a putea fi stocate până ce el ar fi fost gata să-l folosească. Când a venit vremea pentru a deschide containerul şi a pune TFE-ul şi acidul clorhidric împreună pentru ca acestea să poată reacţiona, nimic nu a ieşit din cutia de tablă. Gazul a dispărut.

Dacă ar fi fost doar atât. Frustrat şi supărat, Plunkett a luat partea de sus a canistrei şi a agitat-o . Din canistră au ieşit fulgi albi. Din fericire pentru toată lumea care a făcut vreodată o omletă, el a fost intrigat de fulgii din mână şi i-a dat altor oameni de ştiinţă de pe la DuPont.

Nr. 8 – Coca Cola

Există multe poveşti despre inventarea accidentală a mâncării: chips-urile s-au născut atunci când bucătarul George Crum (da, acesta este de fapt numele lui!) a încercat să-l facă să tacă pe unul din clienţii care tot trimitea cartofii prajiti înapoi la bucătărie, pentru că erau prea umezi; îngheţata pe băţ a fost inventată atunci când Frank Epperson a lăsat o băutură afară peste noapte, şi conurile de ingheţată au fost inventate în 1904, la World’s Fair în St Louis.

Dar nici un produs alimentar nu a avut la fel de mult succes ca Coca Cola.

Farmacistul din Atlanta, John Pemberton încerca să găsescă un remediu pentru durerile de cap. El a amestecat o mulţime de ingrediente – şi nu întrebaţi, pentru că nu se ştie. Reţeta este în continuare păzită cu atenţie. Au trecut doar opt ani până a fost vândut într-un magazin cu medicamente înainte de a fi suficient de populară pentru a fi vândută în sticle.

Nr. 9 – “Smart dust”

Cei mai mulţi oameni ar fi destul de supăraţi dacă temele lor pentru acasă, proiectele, ar exploda chiar în faţa lor şi s-ar transforma într-o grămadă de piese mici.

Nu putem spune acelaşi lucru despre studenta Jamie Link. Pe când Link facea munca de doctorat în chimie la Universitatea din California, San Diego, unul din cipurile de siliciu la care lucra a explodat. Ea a descoperit mai apoi, că piesele mici încă functionează ca senzori.

“Smart dust-ul”obţinut a câştigat un premiu la Concursul Colegiului Inventatorilor  în 2003. Aceşti senzori pot fi de asemenea utilizaţi pentru a monitoriza puritatea băuturilor sau a apei marine, pentru a detecta chimicii periculoşi sau agenţii biologici din aer, sau chiar pentru a găsi şi distruge celulele tumorale din organism.

Nr. 10 – Zaharina

Zaharina, îndulcitorul în cutii roz, a fost descoperită pentru că omul de ştiinţă, Constantin Fahlberg nu s-a spălat pe mâini după ce s-a întors de la birou. În 1879, chimistul încerca să găsească noi utilităţi pentru cărbune. După o zi productivă la muncă, Fahlberg s-a întors acasă şi atunci s-a întâmplat ceva ciudat.

El a observat că rulourile pe care le mânca erau foarte dulci. Şi-a întrebat soţia dacă a adăugat un nou ingredient în mâncare, iar atunci când ea a negat, Fahlberg a realizat că gustul se datorează mâinilor sale murdare. A doua zi s-a întors în laboratorul şi a început să îşi guste ”munca”, până a descoperit această dulceaţă.

Acest top a fost preluat şi tradus de pe Science Channel.