Viespea este un fel de pradator. Exista mai mult de 20 de specii de viespi care pot fi gasite in Europa, Africa, Asia si America de Nord. Viespea locuieste in paduri si in zonele rurale, in salbaticie numarul de viespi este mare si stabil.
Aceste insecte sunt clasificate ca daunatori in cele mai multe parti ale lumii din cauza capacitatii lor de a elimina albinele din habitatele lor si de a distruge fructe.
Cea mai mare specie de viespi este viespea asiatica care poate ajunge la 2 cm lungime. Cele mai multe specii de viespi pot fi recunoscute dupa dungile galbene si negre de pe corp.
Viespea are 2 perechi de aripi, ochi in forma de C si antene lungi. Poate fi activ atat in timpul zilei, dar si a noptii.
Viespea mananca seva copacilor, fructe si diverse insecte. Albinele sunt tipul lor preferat de mancare.
Viespii individuali sunt in cautare de stupi. Ei produc feromoni pentru a informa alti membri ai coloniei atunci cand isi identifica tinta. Viespea traieste in societate organizata compusa din regina, numerosi lucratori si cativa masculi. El isi construieste cuiburi pe ramuri, in interiorul copacilor, in mansarde, hambare sau sub acoperisuri. Cuibul este din lemn mestecat cu saliva si are o textura de hartie. El este plin de randuri si numeroase camere unde regina isi depune ouale.
Fiecare colonie dureaza doar un sezon. Dupa ce regina eclozeaza, la sfarsitul verii paraseste cuibul si se imperecheaza cu masculi din alte colonii. Ea stocheaza sperma in interiorul corpului in timpul iernii si o utilizeaza pentru fertilizarea oualor la inceputul primaverii.
Viespea ataca oamenii in auto-aparare. Intepatura pate fi fatala atunci cand persoana este alergica la venin. Fiecare viespe poate intepa de cateva ori.
Viespea – mituri si legende la romani
În miturile la români se spune că după ce Dumnezeu a creat toate ființele pământului, le cheamă să le sfințească și să le împartă atributele și destinele. Toate veniră și îi aduseră lui Dumnezeu câte un dar, fiecare după puterile sale. Numai viespea cea leneșă nu avea nimic. Ea găsi pe drum o bucată de hârtie și i-o dădu lui Dumnezeu în dar. Astfel Dumnezeu îi sorti să aibă un cuib subțire, pe care să-l construiască în locuri nepotrivite, și care să fie mereu distrus de oameni.
Tot în gândirea românească, etnografia menţionează o istorisire în care spune că un copil care și-a bătut mama și și-a mușcat-o de gât ar fi fost blestemat de aceasta să se prefacă în viespe, să-și facă cuibul în scorburile copacilor, iar în vene să aibă oravă în loc de sânge.
Lasă un răspuns