Ar trebui să mâncăm fructe zilnic? Alimentaţia reprezintă unul din cei mai importanţi factori care influenţează sănătatea organismului uman. O alimentaţie neraţională periclitează nu numai vitalitatea individului, a unei generaţii ci şi descendenţa acesteia. O alimentaţie dezechilibrată duce la scăderea rezistenţei la infecţii a organismului şi în consecinţă la creşterea morbidităţii.
Marile transformări economico-sociale, generate de procesele de industrializare şi urbanizare, au redus în mare măsură eforturile fizice, în schimbul unor solicitări intelectuale tot mai intense. S-au înregistrat mutaţii importante în ce priveşte sortimentul de alimente, compoziţia acestora şi nevoile nutritive ale populaţiei. Decalajul dintre aceste modificări şi posibilităţile de adaptare biologice la noile condiţii de mediu s-a răsfrânt asupra patologiei omului, întregistrân-du-se o frecvenţă sporită a unor boli degenerative cronice, cum sunt obezitatea, ateroscleroza, diabetul zaharat, bolile car-clio-vascidare etc.
Iată de ce, astăzi când omul trăieşte mai mult, când munceşte în condiţii incomparabil mai bune ca în trecut şi locuieşte confortabil, când se dispune de suficiente resurse alimentare, se impune ca, pe aceeaşi linie a progresului, să se situeze şi alimentaţia. Cercetările au dovedit că pentru realizarea unei alimentaţii echilibrate, corespunzătoare cerinţelor fiziologice ale organismului uman, fructele şi legumele trebuie să reprezinte 15—27% din totalul caloriilor şi 12—14% din necesarul de proteine.
Deci, pentru asigurarea necesarului organismului uman este nevoie să se consume anual, alături de celelalte alimente, minimum 100 kg fructe, ceea ce revine în medie 300—400 g zilnic. Acestea conţin aproape toate substanţele nutritive necesare organismului, în forme uşor asimilabile, iar fermenţii respectivi, care au rol de activare a proceselor de digestie, înlesnesc substanţial asimilarea alimentelor de origine animală.
Solul şi clima ţării noastre oferă condiţii foarte favorabile culturii pomilor şi arbuştilor fructiferi, specii răspândite, în funcţie de cerinţele biologice ale acestora, pe întreg teritoriul ţării, din câmpie şi până la altitudini de peste 1000 m.
Programul de dezvoltare şi modernizare al pomicultura izvorăşte din necesitatea folosirii cât mai judicioase a pământului, a asigurării populaţiei cu fructe în stare proaspătă sau prelucrate, a industriei alimentare cu materie primă, precum şi a realizării schimburilor economice internaţionale.
Dinamismul pomiculturii noastre se manifestă şi în modernizarea şi diversificarea sortimentului, prin extinderea unor specii şi soiuri valoroase deficitare, dar mult solicitate, cum sunt : vişinul, cireşul, caisul, nucul, arbuştii fructiferi şi introducerea în cultură a noi specii din flora spontană.
Concomitent, statul acordă sprijin multilateral cultivatorilor individuali care, prin folosirea mai raţională a terenurilor din jurul casei cu pomi şi arbuşti fructiferi, pot contribui la îmbunătăţirea consumului propriu cu fructe şi la o mai bună aprovizionare a pieţei.
Cultura pomilor, atât la oraşe cât şi la sate, constituie o ocupaţie plăcută şi instructivă. Plantarea pomilor în spaţiile verzi din jurul întreprinderilor şi instituţiilor, de-a lungul drumurilor, căilor ferate, ameliorează microclimatul şi purifică aerul, având totodată şi un rol estetic.
In această perspectivă şi având în vedere bogăţia de substanţe nutritive pe care le conţin, folosirea fructelor în alimentaţie contribuie la menţinerea stării de sănătate, iar în diferite stări patologice, ca adjuvante ale tratamentului medical sau chirurgical, influenţează favorabil evoluţia bolii, reduc riscul complicaţiilor şi stimulează mijloacele de apărare ale organismuliu.
Lasă un răspuns