Fastul vestimentaţiei de la curte creşte, ca de altfel şi în alte domenii (mobilier, arhitectură), încadrându-se stilului Ludovic al XIII-lea, însă în această perioadă (începutul sec. al XVII-lea) se simte şi influenţa costumului olandez (fustenela olandeză).
Costumul devine mai complicat, cu multe detalii de diferite forme, cu dantele la gât şi mâneci, fiind influenţat de stilul baroc.
În a doua parte a secolului al XVII-lea costumul poartă amprenta stilului Ludovic al XIV-lea (1643-1715). În această perioadă barocul european se atenuează. Curtea Franţei devine acum mai fastuoasă, mai elegantă şi mai rafinată.
Costumul masculin al secolelor 16-17 este mai sobru, se diminuează aglomerările de detalii, este mai comod, dar se menţine volumul mare. Piesa principală este jacheta ajustată pe corp, lungă până la genunchi, cu deschizătura la spate. Are mâneci tubulare, manşete şi buzunare mari. Este garnisită cu galoane şi nasturi de argint. Sub jacheta deschisă se observă vesta de brocart sub care apare cămaşa cu guler bogat de dantelă, adunat în faţă ca un jabou. Gulerul este înlocuit spre sfârşitul acestei perioade cu o eşarfă care se va transforma apoi în cravată. Ideea de cravată a fost sugerată de modul în care combatanţii de la Steinkerkque (1692) au fixat eşarfa pe lângă gât, trecând capetele prin butoniera de la vestă.
Costumul feminin al secolelor 16-17 îşi păstrează în mare parte particularităţile anterioare (rochii lungi, ample, cu suprapuneri, cu multă dantelă, decorate la partea inferioară). În schimb talia coboară de sub sâni mai jos. Decolteul este tăiat mai mare, în formă ovală, iar mânecile se opresc la nivelul cotului.
Lungimea trenelor la rochiile de ceremonie a fost stabilită prin lege în funcţie de rangurile sociale. Pentru regină trena avea 11 coţi, a principeselor 9 coţi, a nepoatelor regale 7 coţi, trena prinţeselor de sânge – 5 coţi, iar a celorlalte prinţese – 3 coţi (un cot francez este egal cu 1,19 metri).
Moda aceasta a trenelor va scoate însă din sărite nu numai autorităţile statate, ci şi pe reprezentanţii bisericii, încât, prin secolul XVI deja, cele ce depăşeau o anumită lungime, erau victimele unui străjer instalat în piaţa centrală a oraşului italian Modena, care scurta aceste trene cu o rapidă lovitură de săbie.
De pe acum moda devine în Franţa un factor de conotatie economică, încât marele om de stat al Franţei din acea perioadă, J.B. Colbert (1619-1683) afirma: “Moda este pentru Franţa ce sunt minele din Peru pentru Spania”. Această remarcă ar fi explicată de apariţia manufacturilor în domeniul îmbrăcămintei, care realizau veşminte foarte căutate, şi de lumea bogată din afara Franţei.
Lasă un răspuns