Mirtul (Myrtus communis) – acest arbust dens, peren, are frunze verzi, flori de un alb-crem şi fructe albastre-negre. Atât frunzele, cât florile şi fructele sunt foarte aromate. Fructele sunt comestibile. Florile sunt folosite la prepararea apelor de toaletă, la tonice ale pielii, sunt adăugate alături de frunze în unguentele pentru acnee sau mai sunt folosite în diferite amestecuri. Uleiul esenţial de mirt este o sursă de mirtol, acesta fiind indicat pentru gingivită.
Frunzele, fructele şi nuielele pot fi folosite în aromatizarea unor produse alimentare şi a unor vinuri, iar ceaiul este foarte aromat. Boabele de mirt pot fi distilate într-un lichior foarte plăcut. Lemnul de mirt este greu, motiv pentru care este utilizat în fabricarea mobilei, în proiectarea de automobile şi pentru sculpturi.
În vremurile de demult era considerat o plantă foarte importantă. A fost utilizat în medicina tradiţională şi în multe remedii din plante: ca astringent, antiseptic, decongestionant şi vindecător de răni. Aroma proaspătă este excelentă pentru căile respiratorii. Recent a devenit un remediu pentru relaxare. Pentru uz intern se face o infuzie care trebuie diluată, fiind foarte puternică. Infuzia din scoarţă de mirt este şi mai puternică. Infuziile de mirt au un efect valoros în cazurile de conjunctivita catarală, faringită şi bronşită.
Părţi folosite: frunze, fructe, lemn, scoarţa
Utilizări magice: folosit în ritualurile pentru dragoste, tinereţe, muncă creatoare, bani şi bogăţii. Dacă este plantat în fiecare colţ al casei va aduce pace şi dragoste celor care locuiesc în ea. Îi place să crească în cutie în fereastră doar dacă este plantat şi îngrijit de o femeie.
Aromoterapie: uleiul esenţial de mirt este folosit în acnee, hemoroizi, ten gras, deschide porii, astm, bronşită, tuse cronică, tuberculoză, răceală, gripă, boli infecţioase.
Calităţi cheie: uşor stimulent, tonic, antiseptic, purificator, afrodisiac, răcoritor, înălţător.
Lasă un răspuns