Începând din secolul al XII-lea, în Franţa creşte vertiginos producţia de ţesături, în special în principalele centre: Flandra, Picardia, Champagne şi Languedoc.
În secolul al XII-lea, Franța era cunoscută pentru producția sa de țesături de înaltă calitate. Unele dintre cele mai populare tipuri de țesături utilizate în acea perioadă erau:
- Lână (postavuri) – Aceasta era cea mai comună țesătură utilizată pentru hainele de zi cu zi, precum tunici sau rochii.
- Mătase – În secolul al XII-lea, mătasea era adusă din Orientul Mijlociu și era considerată un material foarte valoros. Era utilizată pentru haine de lux, cum ar fi robele, șalurile sau cămășile.
- Bumbac – Bumbacul nu era la fel de răspândit ca lâna sau mătasea, dar era utilizat pentru haine mai ușoare, cum ar fi cămășile.
- Piele – Pielea era utilizată pentru confecționarea încălțămintei, curelelor sau a altor accesorii.
- Brocart – Aceasta era o țesătură bogată, împodobită cu modele de aur sau argint. Era utilizată pentru hainele de lux, precum robele sau mantalele.
- Damasc – Damascul era o țesătură cu model strălucitor, utilizată pentru haine și accesorii de lux.
Aceste țesături erau adesea închiriate sau achiziționate de nobilime și utilizate pentru a-și arăta puterea și averea prin hainele lor.
Culorile ţesăturilor aveau o predilecţie faţă de o provincie anume, pentru a o recunoaşte (bleu, roşu aprins, roşu de roibă). Negrul şi verdele erau răspândite peste tot.
În această perioadă sunt aduse din Asia blănuri de urs, zibelină, marmotă, vulpe, iepure care vor ajunge în mare vogă, fiind folosite fie la îmblănirea mantiilor, fie pentru bordurile la diferite piese de îmbrăcăminte.
Lasă un răspuns