Cântecul m-a învăţat cum să vindec

Intotdeauna mi-am dorit sa pot oferi bucurie oamenilor și în acest fel, cântecul m-a învățat cum să vindec. Si am reusit, cu ajutorul cântecului. Apoi a venit timpul când mi-am dorit sa vindec suferinta trupeasca a omului. Si am reusit si de aceasta data.

Primele mele amintiri dateaza de pe vremea când, acolo, într-un satuc din judetul Prahova, ma alintam spunându-le tuturor ca, atunci când voi fi mare, vreau sa ma fac cântareata. Probabail ca toti copiii, la o anumita vârsta, viseaza la o cariera artistica: unii vor sa se faca pictori, altii actori… Eu voiam sa cânt la opera. Ce putea sa fie mai frumos decât sa apar pe scena îmbracata în vesminte fastuoase, asa cum vazusem într-o revista ce-mi cazuse întâmplator în mâini…Deja, ai mei se obisnuisera cu ideea ca fata lor va deveni o stea si ca vor face naveta din Prahova la Scala din Milanao, sa-mi aduca corcoduse si brânza facuta în casa.

Tata, care se ocupa cu negustoria, facea tot ce putea sa strânga bani pentru profesori, caci trebuia sa iau lectii de canto daca voiam sa iau examenul la Conservator. Din pacate, o buna parte din euforia pregatirilor mele s-a risipit o data cu moartea surioarei mele mai mici, în timpul unei epidemii de bronsita. Saraca, a murit chiar în bratele mele, iar eu m-am ales cu o bronsita care, în timp, avea sa joace un rol hotarâtor pentru destinul meu.

Am depasit aceasta încercare, iar viata a reintrat în normal… Am continuat pregatirile pentru canto, iar peste câtiva ani, dupa ce am terminat cursurile unui liceu cu profil comercial, am dat examen la Conservatorul din Bucuresti, unde am reusit, cum se spune, din prima. Aventura abia începea…

Eram în culmea fericirii! Totul mi se parea un vis… Numai ca acesta avea sa se risipeasca destul de repede… Profesoara clasei mele avea o metoda de canto gresita. Ea însasi ramasese fara voce si, din aceasta cauza, neputându-se angaja ca solista, se apucase sa predea. La început, în primul an, totul a decurs normal. Ma refer la voce; exercitiile clasice de vocalize, studii pentru repertoriu etc. În anul doi însa, corzile vocale mi-au fost afectate de o raguseala care se încapatîna sa nu cedeze cu nici un chip.

Afectiunea nu era decât o consecinta a metodei de canto practicata de profesoara, suprasolicitarea corzilor vocale riscând sa-mi stopeze cariera înca de la debut. Încercasem toate metodele ca sa-mi revin: facusem infuzii, bausem ceaiuri de nalba mare, consumasem miere amestecata cu ceapa… Degeaba. Eram disperata. Daca, pentru un om obisnuit, senzatia de “a avea gâtul în pioneze” este stânjenitoare, pentru un artist liric asa ceva reprezinta un dezastru.

Cântecul m-a învățat cum să vindec când îmi pierdusem orice nădeje

Când îmi pierdusem orice nadejde în privinta recuperarii mele, o cunostinta mi l-a prezentat pe Eduard Rosen, un fost solist de prima mâna, care cântase pe scena Operei din Viena în perioada 1900-1937. Dotat cu un spirit de observatie de exceptie, având o temeinica pregatire în domeniul fiziologiei moderne si fiind un pasionat cercetator al tehnicilor orientale care privesc aparatul respirator, profesorul Rosen devenise un fel de sanatoriu ambulant, faima calitatilor sale de profesor de canto depasind-o cu mult pe cea de artist.

De altfel, meritele sale au fost evidentiate si cu ocazia colaborarii lui cu doctorii Saim (specializat în cancerele plamânilor) si Gabriel Popescu Naruja, ambii personalitati de marca în domeniul medicinei. Am întâlnit la el si alti colegi de conservator, solisti de opera si actori, oameni suferinzi cu laringele, plamânii sau inima, pe care Rosen îi vindeca folosind o anumita metoda de respiratie si de transmitere a sunetelor.

“Fetito, mi-a spus el, stii cum este vocea ta acum? E ca si cum ar fi un ciorap plin cu tinichele, caruia îi dai drumul pe scara. În halul asta scoti sunetele… Daca vrei sa mai cânti vreodata, trebuie sa urmezi cu strictete tot ce-ti spun. Altfel…

Maestre, sunt gata sa fac tot ce-mi cereti, numai spuneti-mi ca voi mai putea cânta. Ma chinui cu raguseala asta de aproape un an.

Nici nu-i de mirare. La tine este vorba si despre o bronsita mai veche… Dar o sa-ti revii, n-ai grija. Cum spuneam, prima conditie este sa intri într-un repaus vocal total. Timp de sase luni nu mai ai voie sa cânti nimic. Nici macar sa mai faci vocalize nu-ti mai permit.”

Am acceptat conditia maestrului, dar îmi era imposibil s-o pot respecta. Eram în anul II la Conservator si, pâna la urma, tot trebuia sa cânt. O vreme m-am folosit de diverse tertipuri: ba ma durea maseaua, ba nu ma simteam bine… Gaseam tot felul de scuze. În cele din urma, cam dupa doua luni si jumatate de tras chiulul de la arii si vocalize, profesoara si-a dat seama ce se petrece. Drept consecinta, m-a dat afara din Conservator.

Nu a fost o tragedie atât de mare, pe lânga ce mi se putea întâmpla, adica sa ramân fara voce. Am stat “pe bara” doi ani, timp în care m-am pregatit cu profesorul Rosen, ajungând la o forma vocala foarte buna. Mi-am pus la punct un repertoriu de înalta tinuta – Aria bijuteriilor din “Faust”- arie care cere o tehnica vocala bine pusa la punct si m-am prezentat din nou la examen. Am reusit, nici nu se putea altfel, dar am refuzat sa ma duc la aceeasi profesoara, optând pentru clasa profesorului Constantin Stroescu si a maestrului Jean Rânzescu.

Stroescu banuia ca iau lectii si în particular, dar ma lasa în pace. Am absolvit Conservatorul cu calificativul “exceptional” si am fost repartizata la Opera din Bucuresti. Faceaam parte din prima promotie care trebuia sa beneficieze de legea angajarii absolventilor în productie, dar cei de la Opera m-au anuntat ca toate locurile sunt ocupate si ca nu exista nici o lege pentru arta. Asa se face ca, pâna la urma, am reusit sa ma angajez prin concurs la Teatrul de Opereta din Galati. Visul meu de a deveni artista se împlinise. Sub lumina reflectoarelor ma simteam ca o regina stapâna peste un popor de spectatori…

Lectiile primite de la Eduard Rosen stârnisera în mine dorinta de a-i ajuta la rândul meu pe altii… La repetitii si în cursul spectacolelor am observat ca, din cauza unei respiratii deficitare, balerinii oboseau relativ repede. Le-am propus sa îi ajut sa-si îmbunatateasca performantele artistice, iar ei au fost de acord sa se supuna unor teste speciale. Aceste teste urmau sa fie efectuate la spitalul din localitate.

De acord, mi-a raspuns Chiril Baraneski, eminent chirurg si director al spitalului, dar cu o conditie: sa faceti tratamente si pe bolnavii mei.

Era vorba despre bolnavii de tuberculoza, oameni care cu greu mai puteau fi recuperati. Încetul cu încetul am început sa descifrez tainele medicinei: am învatat cum se produce boala, cauzele ei, simptomele si cele mai bune cai de ameliorare. Doctorii spitalului ma îndragisera si ma sustineau în întreprinderea mea, chiar daca nu faceam parte din breasla lor. Poate pentru ca eram stimata ca artista sau poate ca cercetarile mele le trezisera interesul cu adevarat… Cert este ca, în scurt timp, ma specializasem în tratarea tuberculozei.

În primul an, în 1965, am lucrat personal cu 140 de bolnavi, iar în urmatorii cinci ani am lucrat în colaborare cu Urania Bratoloveanu, asistent medical în acelasi spital, care si-a însusit corect metoda mea. În fapt, despre ce este vorba?

Metoda terapiei prin rezonanta

Metoda terapiei prin rezonanta, inspirata de conceptele profesorului Rosen, se bazeaza în principal pe diversele tipuri de relaxare si are similitudini cu concepte stravechi autohtone, din care am extras anumite seturi de exercitii de origine dacica si predacica. Din lotul de 140 de bolnavi cu care am lucrat în primul an, doua cazuri pareau ireversibile. Primul îl reprezenta o studenta de 21 de ani, cu plamânul drept colabat (strâns, fara aer în el) si cu lichid intens. Dupa doi ani de tratamente diverse, plamânul se mentinea strâns, iar lichidul care ameninta sa se infecteze impunea o operatie radicala de extirpare a întregului plamân.

Dupa cinci saptamâni în care, zilnic, a efectuat tehnicile respiratorii despre care v-am povestit, dublate de anumite exercitii de dictie si de sedinte terapeutice cu sunete de joasa frecventa, stsudenta si-a reluat activitatea normala la Facultatea de Pedagogie din localitate. Cel de-al doilea caz, un baiat de 16 ani, stabilizat cu antibiotice dupa o meningoencefalita TBC, ramasese cu sechele foarte grave, fiind strâmb mult spre stânga. În urma tratamentului meu, si acest baiat si-a revenit la normal.

Deja, munca mea pe plan medical era recunoscuta prin aceste prime rezultate. Poate ca tocmai reusitele mele au declansat un fel de invidie, culmea, nu în rândul medicilor, ci în rândul colegilor de teatru. O colega “binevoitoare” a trimis niste scrisori anonime la Militie, în care ma acuza de practici magice si alte prostii de genul asta. Normal, pâna sa întreprinda cercetari la Bucuresti, de unde obtinusem aprobari pentru testele mele de la Ministerul Sanatatii si de la Institutul de Expertiza a Capacitatii de Munca, militienii si-au luat treaba în serios si nu mult a lipsit sa fiu… închisa!

Pâna la urma, s-au facut niste expertize grafologice si asa au depistat-o pe o colega de serviciu ca fiind autoarea scrisorilor. Puteam s-o dau în judecata, dar n-am facut-o; am preferat sa las lucrurile asa. Oricum, rusinea a fost a ei. Numai ca Securitatea intrase si ea pe fir si, probabil ca neavând lucruri mai bune de facut, m-au urmarit pe mine, cam un an de zile.

Erau ei convinsi ca ceva se ascunde în spatele muncii mele de cercetare… În aceasta conjunctura, nemaisuportând atmosfera creata, în 1972 am preferat sa ma pensionez cu doi ani mai devreme decât ar fi trebuit. Apoi am parasit orasul Galati si m-am mutat în Bucuresti. Vremea a trecut incredibil de repede, iar anii “80 m-au gasit aplecata asupra acelorasi cercetari carora ma consacrasem în urma cu 15 ani. Astfel, am aplicat metoda terapiei prin rezonanta asupra unor grupuri de oameni care prezentau afectiuni respiratorii (astm) în salina Slanic-Prahova.

De altfel, de tratamentul efectuat în salina ma leaga o amintire, pe cât de neplacuta, paradoxal, pe atât de amuzanta. Aveam în îngrijire un baiat tânar, un copil mai bine spus, care suferea si el de astm. Tatal acestuia, a fost de acord cu tratamentul meu, dar sub influenta instructorului de terapie fizica (titularul postului, adica), mi-a facut un scandal de pomina.

Faci vrajtorii cu copilul meu? a tipat într-o zi la mine, dupa care, trosc, mi-a tras un pumn în falca. Dupa cum vedeti, stimati cititori, acesta este un posibil rezultat al facerii de bine…

Totul s-a limpezit când am aflat cine statea în spatele acestei iesiri brutale. Probabil ca instructorul de terapie fizica se temea ca-si pierde locul de munca din cauza concuretei, adica a mea. Mde… Pot sa va spun ca astazi, daca ar fi sa repet acelasi experiment acolo, mai mult ca sigur ca rezultatele ar fi diferite, pentru ca, între timp, atmosfera din interiorul salinei a suferit modificari apreciabile. De asemenea, am constatat ca nu doar oamenii pot beneficia de efectele benefice dezvoltate de metoda mea, ci si … animalele! Chiar si cele ajunse la o vârsta respectabila.

Spre deosebire de metodele asa-zise “paranormale”, terapia prin rezonanta este o metoda fundamentata stiintific, cu argumente si acte medicale solide. De altfel, cu prilejul diferitelor conferinte si simpozioane organizate la noi si chiar peste hotare, am avut prilejul sa prezint participantilor ultimele rezultate în ceea ce priveste “ Metoda Nineta Crainici”. Poate parea curios, dar, cu cât înaintez în vârsta, cu atât mai mult anumite lucruri le înteleg mai usor decât cei tineri… Sa fie oare vorba despre acea liniste sufleteasca si spirituala, atât de necesara cercetatorului, pe care o confera încrederea în menirea ca OM pe acest pamânt?

Secrete mici, efecte valoroase

Sa nu va închipuiti ca am sa va tin o prelegere despre suprematia yoga asupra altor sisteme. Atât doar, vreau sa mentionez ca totul în viata asta are legatura cu totul. Iar exercitiile propuse de maestrul Rosen, ca si metoda pe care eu am dezvoltat-o peste ani, au legatura cu practicile yoghine. De aceea îmi permit sa va stârnesc curiozitatea, în acelasi timp dezvaluindu-va lucruri pe care poate nu le cunosteati, urmând ca dumneavostra sa prelucrati informatiile dupa cum credeti de cuvinta…

Perserverenta cu care yoga insista asupra importantei educationale, a controlului si inhibarii anumitor impulsuri negative, vizeaza prevenirea starilor conflictuale, a tensiunilor interne care tulbura functiile normale ale corpului si ale mintii, armonia unitatii functionale a organismului. Yoga considera ca aceste tensiuni interne constituie factori primordiali în scaderea rezistentei generale. În scopul prevenirii sau a remedierii acestor dereglari, yoga ne propune practicile psihofiziologice yama-niyama si anumite asane, precum si anumite forme de meditatie.

Aceste tehnici ne ajuta sa depasim pornirile instinctuale si sa tindem spre cele înalt umane, mentale. Statornicirea unor deprinderi si atitudini personale în spiritul educarii comportamentului fata de mediu si de sine se bazeaza pe ideea de a realiza autostapânirea, care cere neaparat autocunoastere, disciplina, pondere, calm. Swami Kuvalayananda si dr. S.A. Vinekar, initiatorii Institutului de Yoga din Lonavia, lânga Bombay, precizeaza:”Aceste conceptii vor sa arate ca atunci când nu esti cuprins de stari de stres, scoarta cerebrala poate avea control asupra elementelor altfel autonome.

Dupa o asemenea antrenare a controlului vointei, sustinut si de o convingere formulata rational, exista posibilitatea de a educa sistemul nervos autonom astfel încât, pe o treapta avansata a educarii, impulsurile instinctuale oricât de puternice, nu ar putea sa dirijeze mecanismul functional înainte de a consulta cortexul.”

Destinate educarii psihologice constiente, yama-niyama creeaza preludiul întregii desfasurari de actiuni psiho-fizice, folosind un numar de câte cinci principii care, la prima vedere, ar putea fi asimilate cu reguli obisnuite de igiena psihica si corporala. Astfel yama cultiva cinci categorii de, sa le denumim generic, “abtineri”: abtinere de la violenta, nedreptate, imoralitate, acaparare si posesivitate.

Cultivarea adevarului si dreptatii, precum si cultivarea devotamentului fata de familie si prieteni poate preveni, dar si remedia, în mod constient, în cadrul unui proces de educare comportamentala, conflictele emotionale, combatând sentimentul de frica, complexul de inferioritate si nesiguranta. Cum aceasta carte nu este una despre Yoga, nu-mi permit sa dezvolt prea mult aceasta tema, fiind foarte multe de spus pe aceasta tema. Dar exista niste sfaturi yoghine care sunt convinsa ca va vor folosi:

• Sa fiti întotdeauna activi, dar nu excitati si nervosi.
• Lucrati fara oprire, fara graba si cu multa buna dispozitie.
• Caliti-va corpul contra caldurii si contra frigului. Corpul vostru sa fie sanatos, puternic, curat.
• Daca suferiti de o boala oarecare, trebuie sa stiti ca este suficient sa fiti preocupat de aceasta si efectele bolii vor fi intensificate.
• Conduceti-va corpul în mod inteligent. Relaxati-va perfect. Respirati ritmic. Practicati meditatia zilnic. Veti cunoaste bucuria, sanatatea, longevitatea.
• Hraniti-va rational si cu alimente proaspete. Veti avea un intelect viu si clar, o memorie minunata.
• Controlati-va mentalul. Sunteti ceea ce gânditi. Supravegheati gândurile voastre si nu lasati nici un gând inutil sa patrunda în mentalul vostru. Numai acela care stapâneste mentalul cunoaste bucuria si linistea interioara.
• Controlati-va emotiile negative: frica, invidia, gelozia, mânia – constituie o enorma risipa de energie. Întuneca mentalul si uzeaza functiile vitale ale organismului.
• A exegera îngrijorarea este o veritabila care antreneaza altele, ca hipertensiunea arteriala, bolile coronariene si starile depresive.
• Anxietatea perturba, frâneaza circulatia sângelui si merge pâna la intoxicarea acestuia.
• Boala este un mit. Numai corpul si mentalul pot fi bolnave.

Agitatul confunda actul reflex cu actul gândit, îsi rispeste inutil energia prin conversatii pripite, prin gesturi grabite si fara sens. Actul negândit este neputincios, tot asa cum prin influenta unei boli, reprezentarile mentale pierd o parte din intensitatea lor.

Este clar ca psihismul negativ genereaza pe lânga greselile de logica sau de conduita si diferite tulburari vegetative. Gelozia, invidia produc modificari chimice pe care le simtim prin gustul amar în gura, ca urmare a unor disfunctii ale vezicii biliare si ficatului. Sta în puterea noastra sa fim sanatosi. Cum trebuie sa începem? Printr-o permanenta autoobservare si corectare, printr-un antrenament al voitei si prin practicarea tehnicilor de dezintoxicare.

Încordarile intelectuale sau afective prelungite, ca si viata sedentara si, în general, lipsa unei discipline riguroase a unei igiene alimentare, a digestiei si excretiei, a somnului si a altor reguli de igiena, ne intoxica organismul, încât apar lent sau violent, tulburari ale functiilor vitale. Tehnicile de dezintoxicare psiho-fizice (niyama) reprezinta pasii elementari care duc catre o sanatate echilibrata. Chiar si banalul spalat îsi are rostul sau, atâta vreme cât este efectuat controlat, urmarindu-se mai mult decât îndepartarea simplei murdarii.

Cel mai simplu procedeu Niyama este lavajul nazal si consta în aspirarea prin nas a unei cantitati variabile de apa, de preferinta apa sarata sau sub forma infuziei ori decoct-ului unei plante. Canatitatea de sare trebuie sa fie extrem de mica la un pahar de apa, cam un sfert de ligurita la un litru de apa, iar temperatura apei trebuie sa fie cea a camerei în care va aflati. Aspirarea se va face lent, iar apa va fi elimininata dupa fiecare aspiratie.

Ca efect, actioneaza asupra circulatiei nazale si dezinfecteaza mucoasa. În cazurile de deviatie de sept îmbunatateste procesul respirator. Previne guturaiul, gripa, tulburarile digestive, combate starile alergice si anxioase. Confera o stare de claritate mentala. Pregateste terenul pentru acumularea eficienta a energiei, avantajeaza circulatia si egalizarea energiei bipolare nazale, inclusiv mixajul corect al acestora în zona faringelul nazal. Conform conceptiei hinduse, lavajul nazal contribuie la reglarea zonelor de biocâmp si traseelor energetice.

Masajul bucal si curatirea limbii. Aceasta zona începe cu masarea gingiilor cu degetele înmuiate în sare, dupa care se clateste foarte bine gura. Se trece apoi la razuirea limbii, care trebuie efectuata dinspre radacina spre vârf, cu o lingurita de lemn. Dupa fiecare razuire, lingurita se spala de reziduul preluat de pe limba, repetându-se procedeul de patru-cinci ori, pâna când lingurita ramâne curata. În continuare, se maseaza radacina limbii cu doua degete, în final clatindu-se foarte bine gura. Spalarea pe dinti se va face dupa ce se termina aceste procedee.

Ca efecte, se obtine eliminarea toxinelor limbii cauzate fie ce ca urmare a unor deficiente digestive care încarca limba, fie din cauza rezidurilor alimentare care nu au fost eliminate din cavitatea bucala dupa masa. Nu trebuie sa uitati: muschiul limbii, pe care se gasesc anumite puncte de acupunctura, este în acelasi timp organ si al altor functii – respiratia, vorbirea, precum si biocomunicatia energetica, de aceea cantitatile oricât de mici de toxine, pot da complicatii nesteptate. De aceea, trebuie sa se creeze obiceiul ca dimineata sa nu se înghita nici macar saliva înaintea procedeelor de igiena nazala, lingvala si bucala.

Limba este considerata una dintre zonele cele mai active din punct de vedere bioenergetic. Pe mijlocul ei este indicat un punct electrodermal, iar sub limba se gasesc de asemenea trei puncte situate în apropierea zonei de descarcare a doua trasee bioenergetice. În conceptia yoghina, substantele toxice ar constitui un izolant care împiedica asimilarea energiei din aer, apa sau alimente de catre suprafata lingvala la nivelul careia sosesc energii din trasee electrodermale cu care stabileste intercomunicari de natura sa echilibreze întreg organismul, cavitatea bucala fiind a doua, dupa abdomen, ca importanta si intensitate potentiala energetica.

Acestea fiind spuse, este aproape firesc ca urmatorul masaj sa fie cel al stomacului, acesta facându-se prin ingerarea de apa cruda, fiarta si racita, sau ceaiuri obtinute din anumite plante. Yoghinii recomanda ca dupa ingerare apa sa fie vomata, procedeu mai putin agreabil pentru multi dintre oameni. Ca efecte, combate aciditatea, lenevia stomacului, a rinichilor si a ficatului, combate constipatia.

Iata numai câteva dintre practicile care va pot îmbunatati starea de sanatate, cu conditia sa le practicati controlat. Aceste sunt mici secrete, dar care au efecte foarte mari si deosebit de valoroase pentru orice om. Secrete care, uneori, asa cum a fost si în cazul meu, pot salva o cariera. Cât priveste metoda mea de tratament, aceasta va constitui, probabil, tema unei întregi carti.

Autor: Nineta Crainici