Lacramioara (Convallaria majalis) este o planta medicinala perena care arata foarte delicat, cu florile sale în formă de mici clopotei. Lacramioarele isi au originea în Europa și sunt distribuite pe scară largă astăzi în Asia de Nord și America de Nord. De obicei florile sunt albe, dar le puteți găsi uneori si cu o nuanta de roz. Popular se mai numesc cercelusi, clopotele, clopotei, coada-cocosului, curpina de padure, dumbravioara, floarea-turcului, flori domnesti, georgițe, iarba lui Sfantu Gheorghe (infloreste in luna aprilie cand crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Gheorghe), iarba-mărgăritarului, lăcrămiță, landaș, lilion bun, mărgărit, mărgăritare, mărgea, păhăruțe, suflete, umbrăvioară. Dacii ii spuneau cercerusta – cerceruști, cerceluși (I.Pachia Tatomirescu, 1997).
CUPRINSUL ARTICOLULUI
16 curiozități despre Lăcrămioare
Hai să aflăm împreună câteva informații utile și curiozități despre planta Lăcrămioară (Convallaria majalis):
- Numele popular al plantei, “lăcrămioară”, vine de la faptul că fructele sale seamănă cu picăturile de lacrimă.
- Lăcrămioara este o plantă perenă care crește în zonele de umbră ale pădurilor, în special în emisfera nordică.
- Planta este originară din Europa și Asia, dar a fost introdusă în America de Nord și alte zone ale lumii.
- Frunzele sale verzi închis sunt asemănătoare cu cele ale unui narcis și apar primăvara timpuriu.
- Florile plantei Lăcrămioară sunt de culoare albă și formează tufe sub formă de clopot.
- Planta a fost utilizată de mult timp în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor cardiace și nervoase.
- Lăcrămioara este adesea folosită în compoziția buchetelor de flori, deoarece are un parfum delicat și atrăgător.
- Din rădăcina plantei se poate obține un colorant roșu utilizat pentru a vopsi părul.
- În unele țări, cum ar fi Polonia, lăcrămioara este considerată o plantă de noroc și este adesea inclusă în aranjamente florale pentru a aduce succes și fericire.
- În Japonia, lăcrămioara este numită “suzuran” și este considerată o plantă simbolică a primăverii și a purității.
- Planta este folosită și ca plantă de acoperire a solului datorită capacitatii sale de a se raspandi prin rizomi.
- În tradiția populară românească, lăcrămioara era considerată o plantă sfântă, care aduce noroc și protecție împotriva dușmanilor.
- În literatura și poezia romantică, lăcrămioara este adesea asociată cu simbolismul iubirii și al nostalgiei.
- Lăcrămioara este considerată o plantă rezistentă la boli și dăunători, dar poate fi afectată de ciuperci și insecte.
- Deși fructele sale sunt comestibile, ele sunt toxice în cantități mari și pot cauza simptome precum greață și vărsături.
- Planta Lăcrămioară este recunoscută pentru proprietățile sale medicinale și este utilizată și astăzi în unele preparate farmaceutice.
Lacramioara ~ Informații generale despre plantă
În stare spontană, specia este ocrotită prin lege. Florile de lăcrămioare sunt utilizate în parfumerie. Din convallotoxina pură extrasă din plantă se prepară soluții injectabile folosite în tratarea insuficienței cardiace.
Lăcrămioara (Convallaria majalis) este o plantă perenă din familia asparagaceelor, cunoscută și sub numele de “Clopoței de mai”. Are frunze verzi întunecate și flori albe, parfumate, grupate în raceme de-a lungul tulpinii. Este o plantă perenă, care crește spontan în zone umede din pădurile din Europa, Asia și America de Nord. Aceasta poate atinge o înălțime de aproximativ 30 cm și are frunze lungi, în formă de lance, de culoare verde intens.
Această floarea de grădină se răspândeste treptat, pentru a forma un covor verde și gros, și rămâne atractivă de la începutul primăverii până la sfârșitul verii. Lacramioarele sunt dintre puținele plante perene care pot crește foarte frumos în umbră profundă.
Lăcrămioara preferă solurile umede, bogate în nutrienți, cu un pH de 5,5-7,5 și o umbră parțială sau totală. Aceasta poate fi cultivată din semințe sau din rizomi și este adesea plantată în grădini ca plantă decorativă.
În general, lăcrămioara nu necesită o îngrijire specială, însă este important să fie udată regulat, mai ales în perioadele uscate. Planta poate fi sensibilă la boli și dăunători, cum ar fi ciuperca Phytophthora, care poate afecta rizomii și frunzele.
Lacramioara a fost cultivata pentru prima data in 1420, aceasta fiind disponibila, în principal în lunile aprilie și mai. Ea este, de asemenea, cunoscuta de mulți oameni ca lacrima Maicii Domnului, potrivit legendei care spune ca lacrimile ei s-au transformat in lacramioare atunci cand Iisus a fost crucificat.
Creșterea Lăcrămioarelor – Când să plantezi lăcrămioarele
Această plantă este ușor de întreținut și nu necesită multă atenție pentru a se dezvolta. Preferînd umbra parțială și solul umed, creșterea lacramioarelor este ușoară dacă știi cum și când să le plantezi. Aceste plante sunt adaptabile și vor crește foarte bine și la umbra uscată. Lacramioarele pot fi adaptate si la plin soare sau la umbra totală, in functie de cantitatea de umiditate pe care o primesc.
A ști când să plantezi lacramioarele te va ajuta să-i asiguri supraviețuirea în grădina ta. Plantarea bulbilor lăcrămioarelor ar trebui să aibă loc până la sfârșitul toamnei. Temperaturile răcoroase de iarnă sunt necesare pentru a permite o perioadă de repaus adecvată.
Iată câteva sfaturi pentru cultivarea cu succes a lăcrămioarelor (Convallaria majalis) în grădină:
- Alegeți o locație umbrită sau semi-umbrită pentru a planta lăcrămioarele, de preferat într-un sol umed și bine drenat.
- Începeți plantarea în perioada de repaus vegetativ, de obicei în toamnă sau primăvară timpuriu, evitând perioadele cu îngheț sau cu temperaturi foarte ridicate.
- Înainte de plantare, pregătiți solul prin săparea unei gropi cu adâncimea de 15-20 de centimetri și cu diametrul de 30-40 de centimetri. Adăugați compost sau gunoi de grajd în sol pentru a îmbunătăți calitatea solului.
- Plantați rizomii lăcrămioarelor la o adâncime de aproximativ 5-10 cm, cu partea superioară a rizomului la nivelul solului.
- Udarea lăcrămioarelor trebuie să fie regulată și suficientă pentru a menține solul umed, dar nu excesiv de umed.
- După înflorire, tăiați florile și frunzele murdare sau uscate pentru a stimula dezvoltarea noilor frunze.
- În fiecare toamnă, acoperiți solul cu o mulci de frunze uscate sau paie pentru a proteja rizomii de îngheț.
- Dacă doriți să extindeți plantația, puteți să împărțiți rizomii după câțiva ani de creștere, în perioada de repaus vegetativ.
Rețineți că lăcrămioarele sunt plante perene și pot dura mulți ani dacă sunt îngrijite corespunzător.
RECOLTARE ȘI PĂSTRARE
Când se culeg lăcrămioarele?
Lăcrămioara (Convallaria majalis) este o plantă medicinală cu proprietăți diuretice, antiinflamatorii și tonice pentru inimă. Recoltarea și păstrarea corectă a acestei plante poate asigura conservarea proprietăților sale benefice pentru utilizarea ulterioară. Iată un îndrumar pentru recoltarea și păstrarea lăcrămioarelor:
Recoltarea:
- Recoltați părțile aeriene ale lăcrămioarei în perioada de înflorire, când florile sunt proaspete și parfumate. Această perioadă este de obicei în luna mai și iunie, dar poate varia în funcție de climat și zonă.
- Florile de lăcrămioare se culeg când jumătate din florile inflorescentei sunt încă nedeschise.
- Tăiați tulpinile cu un cuțit sau o foarfecă de grădină, păstrând o lungime adecvată pentru a putea lega buchetele.
- Asigurați-vă că recoltați plante sănătoase, fără semne de boală sau daune insecte.
- Nu recoltați mai mult de 1/3 din planta în orice moment pentru a nu afecta creșterea și regenerarea plantei.
- Evitați recoltarea plantelor din zone poluate sau tratate cu pesticide și alte substanțe chimice.
- Păstrați buchetele de lăcrămioare proaspete în apă rece, schimbând apa zilnic.
Păstrarea:
- După ce ați recoltat lăcrămioarele, îndepărtați frunzele și tulpinile și spălați florile în apă curată pentru a îndepărta murdăria sau alte impurități.
- Lăsați florile să se usuce într-un loc bine ventilat, ferit de lumină directă și umiditate excesivă.
- După ce florile s-au uscat, păstrați-le într-un recipient etanș, cum ar fi un borcan sau un plic de hârtie. Asigurați-vă că recipientul este curat și uscat.
- Frunzele de lăcrămioare se usucă exclusiv pe cale artificială, la 60-100 grade Celsius.
- Depozitați lăcrămioarele într-un loc răcoros și uscat, ferit de lumina directă a soarelui.
- Verificați periodic florile păstrate pentru a vă asigura că nu au fost afectate de mucegai sau umiditate.
- Utilizați lăcrămioarele în termen de un an pentru a vă asigura că acestea au păstrat proprietățile medicinale intacte.
Recoltarea și păstrarea lăcrămioarelor în mod corespunzător poate asigura conservarea proprietăților sale benefice și utilizarea lor ulterioară ca plantă medicinală.
Lacramioara frumos mirositoare ~ poze cu lacramioare
Lacramioarele ~ Utilizari terapeutice, proprietati si beneficii
Partile aeriene ale lacramioarei au aplicatii terapeutice in medicina umana si cea veterinara. Principiile active din planta au proprietati cardiotonice cu efecte rapide si de scurta durata si proprietati diuretice puternice.
ATENȚIE! Nu se administrează în doze toxice și fără supraviegherea unui medic sau a unui specialist, cunoscător de plante medicinale.
Planta Lăcrămioara (Convallaria majalis) a fost utilizată de-a lungul istoriei în medicina empirică pentru diverse afecțiuni. Principalele utilizări includ:
- Afecțiuni cardiovasculare: Planta este cunoscută pentru proprietățile sale cardio-tonice, fiind utilizată pentru tratarea afecțiunilor cardiovasculare, cum ar fi insuficiența cardiacă.
- Diuretic: Lăcrămioara este un diuretic natural și poate fi utilizată pentru a trata afecțiuni precum edemul și hipertensiunea arterială.
- Antispastic: Planta poate fi utilizată pentru a calma contracțiile musculare și spasmele, cum ar fi cele asociate cu nevralgia.
- Tratamentul migrenelor: Lăcrămioara poate fi utilizată pentru tratarea migrenelor și a altor dureri de cap de natură nervoasă.
- Antiinflamator: Lăcrămioara poate avea proprietăți antiinflamatorii și poate fi utilizată pentru a trata inflamațiile.
- Sedativ: Planta poate avea efecte sedative și poate fi utilizată pentru a ajuta la inducerea somnului.
- Utilizare în cosmetice: extractul de lăcrămioare este utilizat în produsele cosmetice pentru proprietățile sale hidratante și antiîmbătrânire.
- Tratamentul afecțiunilor digestive: lăcrămioarele sunt utilizate pentru a trata afecțiunile digestive, cum ar fi constipația și indigestia.
Lăcrămioarele în tratamentele interne
Pentru tratarea afectiunilor cardiace se prepara:
- infuzie din 3-5 g pulbere de lacramioare la 250 ml cu apa in clocot. Se lasa acoperit ceaiul de lacramioare 15 minute. Se strecoara. Se bea in 4 reprize in cursul unei zile;
- tinctura din suc de lacramioare obtinut din 100 g parti aeriene, 18 ml alcool de 90 de grade, 15 g glicerina. Se completeaza cu apa distilata pana la 100 ml. Se iau 30-40 de picaturi de tinctura de lacramioare in 2-5 reprize pe zi.
Tinctura din flori de lăcrămioare
Pentru tratarea migrenelor de natura nervoasa, nevralgiilor, ametelilor si ca diuretic, se recomanda tinctura din 4 parti flori de lacramioare si 12 parti alcool de 90 de grade. Se lasa la macerat 14 zile, agitandu-se sticla zilnic pentru omogenizare. Se strecoara. Se iau de 3 ori pe zi cate 10 picaturi.
DE CE? Tinctura din flori de lăcrămioare (Convallaria majalis) conțin glicozide cardiotonice precum convallatoxina și convallatoxolul, care au efecte diuretice și tonice asupra inimii. Acești compuși sunt cunoscuți pentru proprietățile lor de a reduce tensiunea arterială și de a îmbunătăți circulația sângelui. Cu toate acestea, trebuie menționat că utilizarea lăcrămioarei pentru tratamentul unor afecțiuni trebuie făcută cu precauție și numai sub supravegherea unui medic sau specialist în plante medicinale, deoarece planta conține și compuși toxici care pot fi periculoși în doze mari.
Macerat din flori de lăcrămioare
Pentru tratarea durerilor de cap, nevralgiilor, se prepara un macerat de flori de lacramioare in otet de vin. Se lasa la macerat timp de 8-10 zile. Se pastreaza in sticle bine inchise. Solutia obtinuta se miroase, tragandu-se in fosele nazale, prin inspiratie, emanatiile din sticla, atunci cand este absoluta nevoie.
DE CE? Maceratul de flori de lăcrămioare (Convallaria majalis) în oțet de vin poate fi benefic pentru tratarea durerilor de cap și nevralgiilor datorită proprietăților sale analgezice și antiinflamatorii. Oțetul de vin este un solvent eficient pentru extractarea substanțelor active din plante și poate ajuta la eliberarea glicozidelor cardiace și a altor compuși bioactivi din lăcrămioară. De asemenea, oțetul de vin poate ajuta la stabilizarea pH-ului și poate preveni deteriorarea compușilor activi din plante.
Ultilizări în medicina umană
In medicina umana, lacramioarele sunt recomandate in insuficienta cardiaca, tulburari nervoase ale activitatii cardiace, leziuni cardiace datorate sportului, insuficienta aortica si mitrala, in infarct miocardic, scleroza coronariana, insuficienta miocardica de natura sclerotica, in hipodinamie circulatorie si in formele bradicardice la pacientii sensibili fata de glicozidele digitalice. Se poate folosi lacramioara cu mult succes in tratamentele interdigitalice.
Din cele mai vechi timpuri, in medicina salmosiana/zalmoxiana, tulpinile inflorite se foloseau la ceaiuri indulcite cu miere contra durerilor de piept. Decoctul de lacramioare, preparat din planta intreaga era folosita de femei sub forma de spalaturi vaginale pentru tratarea de poala alba (leucoree).
Utilizări în medicina veterinară
Deși planta poate fi toxică pentru animalele de companie, inclusiv pentru câini și pisici, există anumite specii care pot beneficia de proprietățile sale medicinale. Medicina veterinara foloseste planta in tulburari de ritm cardiac, mai ales in tratamentul de lunga durata.
De exemplu, în cazul cailor, lăcrămioara poate fi folosită în mod tradițional ca diuretic și tonic cardiac, dar trebuie utilizată cu mare grijă, deoarece dozele prea mari pot fi toxice și chiar fatale.
Lăcrămioarele – Contraindicații / Supradozare / Intoxicare
Contraindicațiile pentru administrarea de lăcrămioare (Convallaria majalis) includ:
- Hipersensibilitatea sau alergia la plantele din familia Liliaceae, inclusiv la lăcrămioare.
- Insuficiența cardiacă severă sau moderată, deoarece lăcrămioara poate agrava această afecțiune.
- Bradicardie (ritm cardiac lent) sau alte tulburări ale ritmului cardiac.
- Bloc atrioventricular de gradul II sau III, deoarece lăcrămioara poate agrava această afecțiune.
- Hipotensiune arterială, deoarece lăcrămioara poate scădea tensiunea arterială.
- Copii sub 12 ani, deoarece siguranța și eficacitatea utilizării lăcrămioarei în această grupă de vârstă nu au fost stabilite.
Supradozarile sunt toxice – Cresc ritmul cardiac, scad tensiunea arteriala, apar aritmii, tulburari respiratorii de ordine cardiaca, apoi stop cardiac.
Supradozarea cu lăcrămioare poate provoca efecte secundare severe, cum ar fi greață, vărsături, diaree, cefalee, amețeli, confuzie, transpirații reci, slăbiciune musculară, tulburări de ritm cardiac, tensiune arterială scăzută și colaps cardiovascular.
Efectele secundare comune ale utilizării lăcrămioarelor pot include greață, vărsături, diaree, amețeli și dureri de cap. În plus, utilizarea îndelungată poate duce la hipotensiune arterială și la o scădere a ritmului cardiac. În caz de supradoză, lăcrămioara poate determina apariția unor simptome severe precum greață intensă, vărsături repetate, diaree, confuzie, tulburări de vedere și de auz, slăbiciune musculară și convulsii. În cazurile grave, intoxicația cu lăcrămioare poate determina colaps cardiovascular și stop cardiac.
Intoxicarea cu fructe, seminte sau alte organe ale plantei (mai ales copiii sunt tentati de fructele rosii) – Se manifesta prin greata, voma, tahicardie, aritmie cardiaca, diaree, diureza excesiva. Se intervine rapid cu carbune medicinal.
Fructele și semințele de lăcrămioare conțin substanțe toxice numite saponine cardioactive, care pot fi foarte periculoase pentru consumul uman. Intoxicația cu fructe sau semințe de lăcrămioare poate provoca simptome severe precum greață, vărsături, diaree, dureri abdominale, scăderea tensiunii arteriale, aritmii cardiace și tulburări respiratorii. În cazuri severe, intoxicația poate duce chiar la deces. De aceea, nu se recomandă consumul de fructe, semințe sau alte organe ale plantei de lăcrămioare.
Simbolism în diverse culturi și tradiții
Despre lacramioare se spune ca simbolizeaza întoarcerea la fericire. În antichitate, fetele și băieții culegeau buchete de lăcrămioare, deoarece credeau ca floarea aduce noroc în dragoste. Inca din Evul Mediu, se spunea că lăcrămioarele aparțin regatului zânelor și erau adesea folosite în ritualuri de protecție și de îndepărtare a spiritele rele. De asemenea, florile erau adesea incluse ca parte tradițională a frumosului buchet al miresei și erau considerate un simbol al purității și modestiei. Dacă cineva îți trimite aceste flori în dar, asta ar putea fi o declarație de dragoste.
În cultura japoneză, lăcrămioarele sunt cunoscute sub numele de “suzuran” și sunt considerate un simbol al dragostei pure și al fericirii. Ele sunt adesea folosite în aranjamente florale și sunt asociate cu frumusețea și eleganța naturală.
În alte culturi, lăcrămioarele sunt considerate un simbol al speranței, al renunțării la trecut și al începerii unui nou capitol. Planta este adesea asociată cu momente de tranziție, cum ar fi nunți sau înmormântări, și este utilizată în decorarea bisericilor și a altor spații sacre.
Legenda lăcrămioarei
Un flăcău foarte sărac, angajat ca păcurar al împăratului, avea un fluier fermecat, pe care i l-a luat fata de împărat. El plânse amarnic, deoarece aceasta era toată averea lui. Din lacrimile lui insă a luat ființă lăcrămioara – una dintre florile preferate ale femeilor.
Lacramioarele au luat ființă din lacrimile unei fete de împărat care se pierduse în pădure, sau din lacrimile prințului care-și pierduse sora. In fine, din perlele pe care o fată de împărat le-a primit de la iubitul ei, dar care au fost zdrobite de un dușman. Ele ne sunt lăsate nouă ca amintire și ca bucurie, ca dar de preț. Frumusețea și mirosul acestor flori minunate ne bucură în fiecare primăvară și ne ajută să vedem dincolo de probleme, să apreciem frumusețea naturii și a universului în care am ales să trăim.
Mirosul lor este atât de puternic, încât are un efect vindecător la nivel subtil, vindecând blocajele emoţionale și scoțând la iveală simțăminte pure.
Lacramioara are flori delicate albe cu un parfum puternic, dulce, ce infloresc primavara.
Bibliografie despre planta Lăcrămioare (Convallaria majalis):
- Universul plantelor – Prof. Dr. Constantin Parvu
- Gandirea magico-religioasa la romani – dictionar de Ion Talos
- “Flori și plante în folclorul românesc” de Gheorghe Vlăduțescu
- “Folclorul plantelor medicinale” de Adriana Bădescu
- “Plante și flori în medicina populară românească” de Maria Treben
- “Plante medicinale și aromatice din flora României” de Marin Popescu
- “Plante medicinale și aromatice din flora României” de Ovidiu Bujor – această carte conține informații detaliate despre proprietățile și utilizările plantelor medicinale, inclusiv Lăcrămioara.
- “Cartea plantelor medicinale din România” de prof. univ. dr. Constantin Parvu – această carte este o resursă valoroasă pentru informații despre utilizările plantelor medicinale autohtone, inclusiv Lăcrămioara.
- “Compendiu de fitoterapie” de prof. univ. dr. Ioan Tănase – această carte conține informații despre utilizarea plantelor medicinale în tratamente, inclusiv Lăcrămioara.
- “Farmacognosie – plante medicinale” de Simona Negru și Maria Cârstea – această carte oferă o perspectivă detaliată asupra plantelor medicinale și a compușilor activi din acestea, inclusiv Lăcrămioara.
- “Manual de fitoterapie” de dr. Carmen Costea și dr. Rodica Tănăsescu – această carte oferă informații despre utilizarea plantelor medicinale în tratamente, inclusiv Lăcrămioara.
Lasă un răspuns