În secolele XIII şi XIV, Franţa devine nu numai centrul culturii şi civilizaţiei, ci şi centrul eleganţei, al luxului. Parisul începe să-i captiveze pe europeni prin artă, ştiinţă şi tehnică.
Luxul şi eleganţa, pentru aproape toate clasele sociale, va fi dat de ţesăturile din mătase lucioase şi înflorate sau brodate cu fire de aur sau de argint, de dantele şi damascuri frumoase, dar şi foarte scumpe, din Bruxelles şi Ruen, de velurul buclat, de mătase adusă din Florenţa, Veneţia şi Alexandria.
Costumul masculin al acestor 2 secole este format dintr-o jachetă cu mânecă lungă, pantaloni strâmţi, ce are lungimea ceva mai jos de genunchi, o cămaşă din pânză fină. La începutul secolului al XlV-lea apar veşminte dublate cu blănuri scumpe. Se poartă pelerine incluse cu butoni de argint. Apar armurile purtate de nobili cu embleme heraldice.
Costumul femeilor caută să pună în valoare graţia feminină. Idealul de frumuseţe este talia subţire, piciorul mic, piept înalt şi păr ondulat. Linia rochiei seamănă cu cea a sarafanului. Până la sfârşitul secolului XIII, cordonul se purta pe talie, apoi este mutat pe abdomen, şi mai târziu coboară pe şolduri. Peste rochie (tunică) se poartă o pelerină, le collet.
Bijuteriile de email cedează locul celor de diamant, de argint şi aur din care se fac şi nasturii în această perioadă. Se pot vedea atât la bărbaţi, cât şi la femei degetele încărcate cu multe inele elegante.
Pe cap se poartă un tip de glugă chaperon dublată cu blană pentru a se armoniza cu pelerina.
Lasă un răspuns