Pecetea lui Solomon – remediu pentru scaderea tensiunii arteriale

Pecetea lui Solomon ( Polygonatum biflorum / Polygonatum odoratum) este o planta medicinala erbacee perena care are diverse proprietati de vindecare. Popular se mai numeste cerceluș, clopoțele, cocoș, coada-cocoșului, iarba de doruri, iarba de dureri. Dacii o numeau cercer, cercel, ceruri, mai apoi pecetea, pecețiunea-lui-Salmoș.

Descrierea plantei Pecetea Lui Solomon

Pecetea lui Solomon, cunoscută și sub numele științific de Polygonatum biflorum sau Polygonatum odoratum, este o plantă perenă din familia Asparagaceae. Este originară din regiunile temperate ale emisferei nordice, inclusiv Europa, Asia și America de Nord. Această plantă este apreciată pentru frumusețea sa și pentru utilizările sale medicinale.

Caracteristicile sale includ:

1. Frunze: Pecetea lui Solomon are frunze lanceolate, verzi închis, dispuse alternativ pe tulpină. Frunzele pot fi arcuite sau drepte, având o lungime de aproximativ 10-15 cm. Ele au o textură netedă și sunt de obicei dispuse în perechi.
2. Flori: Planta produce flori mici și delicate, în formă de clopot, suspendate de axul frunzelor. Florile pot fi de culoare albă, crem sau verde pal și sunt însoțite de un parfum subtil și plăcut. Acestea apar în timpul primăverii sau verii, în funcție de specie și de climat.
3. Tulpini: Pecetea lui Solomon are tulpini subțiri, arcuite, de culoare verde. Ele pot crește până la o înălțime de aproximativ 60-90 cm, în funcție de specie și de condițiile de creștere.
4. Rizomi: Planta dezvoltă rizomi subterani, de la care se formează noi tulpini și rădăcini. Rizomii pot fi alungiți și au o textură groasă, lemnoasă.

Pecetea lui Solomon este cunoscută și apreciată pentru utilizările sale medicinale. Rizomii plantei conțin compuși chimici precum saponine, polizaharide, flavonoide și alți compuși bioactivi, care conferă plantei proprietăți antiinflamatorii, antioxidante și imunomodulatoare. Este folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor digestive, a problemelor renale, a inflamațiilor și pentru susținerea sistemului imunitar.

În plus, Pecetea lui Solomon este o plantă apreciată și în peisagistică, fiind cultivată în grădini pentru frumusețea sa ornamentală. Poate fi plantată în zone umbrite sau semi-umbrite, unde se dezvoltă bine în soluri bogate în humus și bine drenate.

Este important să menționăm că plantele medicinale pot avea efecte diferite asupra fiecărei persoane și pot interacționa cu alte medicamente. Înainte de a utiliza Pecetea lui Solomon în scopuri medicinale, este recomandat să consultați un specialist în domeniul sănătății pentru a obține informații și sfaturi adecvate în funcție de situația dumneavoastră individuală.

Proprietăți ale plantei Pecetea lui Solomon

Pecetea lui Solomon (Polygonatum biflorum / Polygonatum odoratum) este o plantă cu utilizări terapeutice valoroase în medicina tradițională. Rizomii plantei sunt folosiți în diferite forme pentru beneficiile lor asupra sănătății. Iată câteva dintre utilizările terapeutice ale plantei Pecetea lui Solomon:

1. Proprietăți antiinflamatorii: Extractele din rizomii plantei Pecetea lui Solomon au demonstrat efecte antiinflamatorii, ceea ce îi conferă potențial în tratarea afecțiunilor inflamatorii, cum ar fi artrita și reumatismul.
2. Protecție hepatică: Pecetea lui Solomon are potențial hepatoprotector, ceea ce înseamnă că poate ajuta la protejarea ficatului împotriva daunelor oxidative și toxice. Această proprietate poate fi benefică în prevenirea și tratarea afecțiunilor hepatice.
3. Efecte antioxidante: Planta conține compuși antioxidanți, cum ar fi polifenolii, care ajută la neutralizarea radicalilor liberi din organism. Astfel, consumul de Pecetea lui Solomon poate contribui la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ și a bolilor asociate cu acesta.
4. Proprietăți diuretice: Pecetea lui Solomon are efect diuretic, ceea ce înseamnă că poate stimula eliminarea excesului de apă și a toxinelor prin urină. Aceasta poate fi utilă în susținerea sănătății rinichilor și în reducerea retenției de apă.
5. Susținerea sistemului imunitar: Planta conține compuși cu potențial imunomodulator, ceea ce înseamnă că poate ajuta la reglarea funcției sistemului imunitar. Consumul de Pecetea lui Solomon poate contribui la întărirea sistemului imunitar și la protecția împotriva infecțiilor.

Acesta plantă poate fi folosită ca o tinctură din plante ( cea mai bună formă de utilizare ), cremă , ceai sau supliment . Folosită în medicina alternativa vindecă sau repară leziunile sportive și alte leziuni acute legate de tendoane , articulatii , ligamente , oase , vânătăi , conectarea tesuturilor , cartilagii , osteoartrita , etc . De asemenea, calmeaza inflamatiile și leziunile gastro-intestinale.

Este foarte eficientă pentru problemele feminine , cum ar fi crampele menstruale , sindromul premenstrual , sângerarea abundentă și altele asemenea . În plus , este cunoscută pentru scaderea tensiunii arteriale , ameliorarea tusei uscate și pentru că sporește concentrarea și claritate mentala .

Pecetea lui Solomon are o istorie bogată ce datează de sute de ani . Atât botanisti, cât si vindecatori, atât din ​​Europa, America de Nord și Orientul Îndepărtat, de secole, au scris despre efectele sale asupra a numeroase probleme de sănătate. Pe de o parte, pecetea lui Solomon pare a fi o ” planta miracol “, și numeroși practicanți consideră că o sticlă de tinctura sau un borcan de cremă sunt o necesitate în dulapul cu medicamente sau in trusa de prim ajutor.

Această plantă medicinală este înrudită cu lăcrămioarele.

Recoltare – Cand se culege Pecetea lui Solomon

Rizomii si radacinile plantei se recolteaza toamna, in octombrie. Se taie in rondele subtiri. Se usuca intr-un singur strat, de preferat in podurile acoperite cu tabla. Cand se impune tratamentul cu aceasta planta in timpul verii, se recolteaza si se foloseste proaspata.

Utilizari terapeutice și beneficii

Rizomii si radacinile plantei au utilizari terapeutice in medicina traditionala. Li se atribuie proprietati antiinflamatorii, antireumatismale si antiexematoase.

Tratamente interne cu Pecetea lui Solomon

Ca si calmant si analgezic in hernia de disc, se foloseste maceratul din o mana de rizom maruntit (50 g) la 1 l de vin alb. Se lasa intr-o sticla astupata timp de 1-2 zile, agitandu-se de 2-3 ori pe zi pentru omogenizare. Se strecoara. Se bea de 3 ori pe zi cate o jumatate de pahar mic. Local se aplica zilnic si cate o cataplasma cu rizom fiert. Tratamentul dureaza 10-15 zile.

In Banat si in alte zone din tara, rizomul se plamadeste in rachiu timp de o saptamana. Zilnic se bea de 3 ori pe zi, cate un paharut contra podagrei sau gutei .

Ceaiul din radacina de pecetea lui Solomon este un bun tonic care acționează asupra rinichilor, inimii si a organelor sexuale, precum și un calmant al sistemului digestiv. O infuzie din rădăcină de pecetea lui Solomon poate fi folosită în caz de menstruație abundentă și hemoragii interne, indigestie și alte probleme ale stomacului, inclusiv ulcer, probleme intestinale și hemoroizi. Folosit ca o apă de gură, se spune că ajuta la întărirea gingiilor.

Precizări istorice, calitati culinare și medicinale ale plantei

Planta este numită după regele Solomon ce a avut un sigiliu special care l-a ajutat în lucrările sale magice, permițându-i să comande demonii, fără a face vreun rău. Regele Solomon si-a pus sigiliul său pe aceasta planta când a recunoscut care este marea ei valoare. Cei cu imaginație pot vedea sigiliul de pe portaltoi sub forma unor cicatrici circulare lăsate de tija, dupa ce planta moare .

Pecetea lui Solomon este o planta dulce-amăruie, astringentă, tonică și conține convallarin (substanță activă ce se regăsește și la lăcrămioare), asparagin, alantoină, gumă, zahăr, mucilagii, amidon și pectină.

Pecetea lui Solomon a fost folosită de secole pentru a vindeca ranile, a repara tesuturi deteriorate, vânătăi și oase rupte , pentru a trata de tuse uscată și tuberculoza; de dizenterie cronică, diaree și hemoroizi, printre alte utilizări diverse.

În 130-200 î.e.n , cel mai faimos medic din zilele lui , Galen , a recomandat utilizarea rădăcinii plantei pecetea lui Solomon pentru a elimina pistruii , petele și urmele de pe piele. În secolul al XVI-lea, John Gerard , vanzător de plante medicinale a susținut că pecetea lui Solomon este un tratament eficace pentru tăieturi, răni și vânătăi de toate tipurile (atunci când este utilizată într- o cataplasma) . A mai adăugat că atunci când este consumată pe plan intern , radacina este excelentă pentru fracturi ale oaselor . Vrăjit de diversele calități de vindecare ale pecetei lui Solomon, el a pronunțat : ” experiența comună ne învață, că în lume nu este o altă plantă comparabilă cu ea. “

În publicația sa , Theatrum Botanicum , din 1640 , John Parkinson , farmacist britanic renumit , a remarcat că femeile din Italia folosesc rădăcina pentru a îndepărta complexele la nivelul tenului și pentru a-și păstra frumusețea și tinerețea pielii . În America de Nord , triburile native timpurii au făcut din ceaiul de rădăcină un remediu pentru problemele femeilor și durerile interne generale . În unele țări , pecetea lui Solomon era fiartă și mâncată ca o legumă, similar cu sparanghelul , și a fost , de asemenea, folosită pentru a induce strănutul și pentru evitarea congestionării feței .

Rădăcina proaspătă, pisată și aplicată local ajută la estomparea vânătăilor. Timp de secole rădăcinile sub formă de pulbere s-au dovedit a fi o cataplasmă excelentă pentru răni, hemoroizi, inflamații și tumori. Rădăcinile zdrobite și adăugate unei creme, au fost mult timp folosite ca remediu popular pentru cearcăne. Frunzele zdrobite și transformate într-un unguent cu untură a fost folosit tot pentru cercăne. Astăzi, se găsesc în comerț creme pe bază de pecetea lui Solomon ce pot fi folosite pentru aceste probleme.

Un decoct de rădăcină poate fi folosit pentru a clăti fața, pentru a ajuta la ameliorarea petelor, a arsurilor provocate de otrăvirea în contact cu alte plante și pentru alte probleme ale pielii. În timpul lui Galen, decoctul de apă distilată a fost folosit ca un produs cosmetic: apa diluată a întregii plante era folosită pentru față sau alte părți ale pielii, să curețe de pistrui, pete sau urme, lăsând locul împrospătat, curat și frumos , scop în care era mult utilizată de către doamnele din Italia și era ingredientul principal din cele mai multe cosmetice.

Uleiul infuzat cu rădăcină de pecetea lui Solomon este bine de păstrat la îndemână ca prim ajutor pentru entorse, oase rupte sau zdrobite. Ceaiul sau tinctura de rădăcină ajută în repararea oaselor rupte și se poate bea doar după prescripția unui medic. Este de asemenea bun pentru ligamente rupte, luxații și alte probleme cu articulatiile.

Empiric, pentru tratarea reumatismului, se prepara un decoct din rizomi si radacini si se adauga in apa de baie. De asemenea, se poate folosi o extractie din rizom taiat marunt peste care se toarna spirt. Se lasa la macerat 14 zile. Sticla se agita zilnic. Se strecoara. Se fac frectii pe zonele dureroase.

Utilizari culinare (rădăcina și numai lăstarii tineri!)

Pecetea lui Solomon pare inofensivă și este utilă, însă părți din ea sunt otrăvitoare. Cu excepția rădăcinii și a lăstarilor tineri, toate părțile plantei adulte, mai ales fructele sunt otrăvitoare și nu ar trebui să fie consumate sub nici o forma.

Lăstarii tineri culeși primăvara devreme pot fi preparati ca sparanghelul. Acesta este un aliment preferat în Turcia.

Atenție: Nu consuma fructele, frunzele sau tulpina acestei plante!

Rădăcina săpată în toamnă și uscată, este, de asemenea, comestibilă. Această rădăcină ar trebui să fie fiartă în trei schimburi de apă înainte de a fi prăjită și consumată. Rădăcinile macerate un timp în apă, elimină o substanță care poate fi folosită ca hrană și care are un bogat conținut în amidon.

Dacă nu ești sigur cu privire la identificarea plantei sau a părților sale, cauta un vânzător de plante medicinale calificat sau un botonist înainte de a utiliza pe plan intern pecetea lui Solomon, ca aliment sau ca medicament.

Radacinile de Pecetea lui Solomon au proprietati tinctoriale. Sunt folosite pentru vopsirea fibrelor naturale in rosu.

Bibliografie:

• Zalmoxianismul si plantele medicinale – Ion Pachia Tatomirescu 1997
• Universul Plantelor – Prof Dr. Constantin Parvu