Schinduf – planta medicinala folosita ca remediu natural si la gatit

SCHINDUF (Trigonella foenum-graecum). Dacă nu aţi mai auzit până acum de schinduf, nu e de mirare, dar e păcat. Este o plantă anuală care face parte din familia Leguminoase, adică fa­milia mazărei. Se găseşte prin grădini numai în sudul ţării, de-a lungul Dunării, probabil adusă din Bulgaria, unde se foloseşte mult împreună cu cimbrul, drept condiment. Se aseamănă puţin cu sulfina, cu care este, de altfel, înrudită. Are o tulpină erectă, înaltă de 30—50 cm, ramificată nu­mai la partea superioară şi cu frunze trifoliate.

Florile sunt albastre-liliachii, solitare sau reunite câte două la subţioara frunzelor. Din ele se formează păstăi subţirele şi uşor arcuite, terminate cu un cioc lung, care conţin seminţe ovale, ascu­ţite puţin la un capăt, brune-gălbui, cu un miros pătrun­zător, specific, ca şi întreaga plantă.

În Orient semin­ţele de schinduf sunt bine cunoscute în calitate de condidiment, intrând cru­de sau uscate şi mă­cinate în compoziţia unui complex picant de arome, care se prezintă ca o pudră gălbuie, numită Curry. Această pudră este în special folosită în India, de unde au preluat-o englezii, care au făcut-o cunoscută şi apreciată în multe ţări din Europa. Componenţa diferă, existând tot atâtea reţete de curry câte firme producătoare sunt sau poate chiar mai multe. Un ingredient obligatoriu însă în cele mai multe din ele este schinduful, care contribuie la alcătuirea acestui condiment prin gustul său asemănător cu al ghimbirului.

În tot Orientul femeile cochete amestecă semin­ţele de schinduf, măcinate, sub formă de pudră, cu ulei de măsline din cel mai fin, până rezultă o pastă, pe care şi-o întind pe cap, la rădăcina păru­lui, ca să crească des şi mătăsos. Această pastă se menţine pe cap 24 de ore, după care părul se spală şi se vopseşte cu henna.

De altfel schinduful este bine cunoscut, încă din îndepărtata antichitate, ca plantă medicinală – se­minţele măcinate erau utilizate pentru cataplasme la vindecarea rănilor purulente. Plantele uscate se foloseau pentru îndepărtarea moliilor.

Pentru proprietăţile sale medicinale, schinduful era nelipsit, cu sute de ani în urmă, din grădinile mănăstirilor. Se afirmă că ceaiul din seminţe de schinduf băut seara, la ora culcării, calmează şi dă un somn liniştit şi odihnitor, cu condiţia să nu fie prea tare. În India şi Egipt, poate şi în alte ţări din zonă, se mai cultivă schinduful pentru consu­marea lujerilor tineri, care se mănîncă preparaţi sub formă de mâncăruri, asemenea altor verdeţuri, sau cruzi, ca salată, singuri sau în amestec cu alte legume. Dar cele mai întrebuinţate rămân tot se­mintele de schinduf. Iată câteva din modalităţile de folosire :

SOS DE CARNE CU SCHINDUF

Ingrediente: 1 lingură grăsime (untură, margarină sau ulei), 1/2 kg carne tocată foarte mărunt, 1 ceaşcă apă, 1 ceaşcă bulion sau roşii înăbuşite, 3 linguri ceapă to­cată, 1 linguriţă schinduf pudră, 2 linguri brânză rasă.

Preparare. Se topeşte untura sau margarina, se adaugă carnea şi se înăbuşe, amestecând. Se scurge excesul de grăsime. Se adaugă restul de ingrediente, se amestecă şi se fierb la foc moale 30 de minute până la o oră sau chiar mai mult. Acest sos se ser­veşte la spaghete sau la legume fierte natur.

MORCOVI GRATINAŢI, CU SCHINDUF

Ingrediente : 2 ceşti de morcovi raşi, tăiaţi cubuleţe sau rondele, 1 ceaşcă apă fierbinte, 3/4 linguriţă sare, 3 lin­guri suc de tomate, 1/2 ceaşcă apă rece, 1/2  linguriţă sare, 1 lingură zahăr, 2 linguri margarină, 1 linguriţă pudră de schinduf, 4 linguri pesmet, 1/2 ceaşcă brânză rasă.

Preparare. Se fierb morcovii în apă cu sare 10 minute. Se scurg şi se pun într-o cratiţă sau un vas rezistent la foc. Se amestecă sucul de tomate cu apa, zahărul şi schinduful şi se toarnă pe mor­covi. Se topeşte margarina şi se amestecă cu pes­metul. Se împrăştie peste morcovi apoi se presară cu brânză rasă. Se ţine în cuptor la foc potrivit 20 – 30 minute, până ce se rumeneşte uşor.

Acest fel de mâncare se poate prepara, cu mici variaţii, din numeroase alte legume : dovlecei, fa­sole verde, conopidă, gulii, spanac, andive, mangold etc.

Prăjitura din mere, cu schinduf

Ingrediente: 2 1/2 ceşti mere rase, 1/3 ceaşcă miere, 1/3 ceaşcă margarină, 1 lingură ulei, 1 ou, 1 ceaşcă făină (sau 1/2 ceaşcă făină, 1/2 ceaşcă fulgi de orez, ori de porumb), praf de copt, 1/2 linguriţă sare, 1/2 linguriţă schinduf pudră.

Preparare. Intr-o formă unsă se pun merele şi peste ele se toarnă celelalte ingrediente, bine ames­tecate. Se coace, descoperită, 40 – 50 minute la foc potrivit, până se rumeneşte. Se serveşte rece sau caldă. I se mai poate adăuga deasupra frişcă ori îngheţată de vanilie.

Ceaiul de schinduf se prepară din 1/4-l linguriţă seminţe care se fierb într-o ceaşcă de apă. Se lasă, după ce apa a dat în clocot, să infuzeze 5 minute. Se îndulceşte cu miere sau zahăr. Merită veri­ficat dacă dă într-adevăr un somn odihnitor.