Denumiri populare : scăiete.
Descriere. Are tulpina ramificată, spinos aripată, purtând frunze decurente, adânc penatifide, cu foliculele ovale, aproape trifide şi dinţate, de culoare de un verde opac, mai ales pe partea inferioară. Florile sunt roşii-purpurii, foarte rar albe şi dispuse în mari antodii globuloase, lung peţiolate, solitare şi plecate în jos, foliolele involucrului sunt late la bază, lanceolate şi terminate printr-un vârf ascuţit.
Locurile de creştere. Plantă erbacee, spinoasă ce creşte prin câmpuri, păşuni uscate, locuri necultivate şi pe lângă drumuri. Înfloreşte din iunie şi până în august.
Recoltare. Părţile aeriene (Herba Carduui nutantis) ce se folosesc în scopuri terapeutice se recoltează în timpul înfloririi.
Principii active. Flavonoide, antocianozide, aminoacizi şi derivaţi orto-dihidroxifenolici.
Acţiune farmacologică. Datorită conţinutului în aminoacizi şi flavonoide are acţiune hepato-protectoare.
Întrebuinţări. În toate bolile de ficat ca hepato-protector.
Tratamente din tradiţiile populare. Se folosea în amestec cu coaja de nucă, rădăcini de pătlagină şi rostopască, la băi pentru întărirea copiilor şi pentru poftă de mâncare.
Etimologia denumirii. Cuvântul Carduus ar deriva din celticul Ard = Spin, sau din indo-germanicul Kars = spin. Cuvântul nutans vine de la latinescul nuto, – are = a se înclina, aluzie la capitulele florale ale acestei plante plecate în jos.
Lasă un răspuns