Isopul (Hyssopus officinalis) este o plantă perenă din familia mentei, originară din Europa Meridională, unde creşte spontan pe terenurile calcaroase şi însorite. La noi planta de isop creşte numai cultivată şi doar rareori se întâlneşte, crescând sălbatică, pe pajişti şi păşuni, prin fâneţuri şi pe lunci sau prin livezi. Este o planta aromata, motiv pentru care voi evidentia calitatile ei in bucatarie. Vom avea si cateva retete cu isop, doar pentru inspiratie.
Isopul este un arbust semiperen, cu frunze aromatice și flori albastre ca două buze, târzii de vară. Frunzele se adaugă la lichioruri pentru a îndulci și ajută la digestia cărnurilor grase. Demult, frunzele de isop erau folosite pentru purificarea templelor și curățarea leproșilor – conțin un ulei antiseptic, antiviral. Un mucegai care produce penicilină crește pe frunzele de isop. Ceaiul de isop se consumă ca expectorant sedativ pentru gripă, bronșită și flegmă.
Cataplasma de frunze tratează vânătăile și rănile. Uleiul esențial de isop, antiseptic, antiviral este folosit în parfumuri, pentru a trata rănile, vânătăile și pentru a vindeca cicatricile. Isopul este cultivat pentru a distrage fluturii care mănâncă varza și vița de vie – astfel crescând randamentul.
CUPRINSUL ARTICOLULUI
Isopul – Descriere plantă
Este un mic subarbust cu frunze persistente, lanceolat-alungite, de un verde-măsliniu închis. Formează tufe foarte compacte, de 30—50 cm înălţime, împodobite în iunie-iulie cu numeroase panaşe dense de spice cu flori albastre-liliachii, dispuse în verticile.
Rareori florile sunt albe sau roz. Fructele, care nu pun niciodată în libertate seminţele, sunt mici : într-un gram intră 850 bucăţi. Ele sunt cafenii, lucioase, oval-triunghiulare, cu o mică excrescenţă albicioasă în vârf. Îşi păstrează facultatea germinativă timp de 2—3 ani.
Toate părţile plantei şi în special frunzele de isop răspândesc un miros puternic, foarte aromat şi au un gust iute-amărui. În iernile uşoare şi în zonele cu climă mai blândă isopul rezistă bine peste iarnă. Primăvara sau toamna se înmulţeşte uşor prin despărţirea tufei sau butaşi care se înrădăcinează cu uşurinţă. În regiunile mai reci se utilizează mai frecvent seminţele pentru înmulţire.
Se seamană în aprilie, pe brazde reci, şi se plantează la locul defintiv în iulie. Este recomandabil să se refacă plantaţia la 3—4 ani odată, pentru că plantele îmbătrânind se degarnisesc (mai cu seamă mijlocul tufei rămâne golaş, lăstarii tineri avînd tendinţa să crească mai mult spre periferie.
Dacă nu se curăţă tufele de uscaturi şi cioturi în fiecare toamnă sau primăvară, plantaţia cheleşte, devine slab productivă şi neaspectuoasă, lucru deosebit de neplăcut când isopul este plantat ca bordură în grădina de flori.
Când se culege Isopul?
Isop (Hyssopus officinalis) se culege în perioada de înflorire, care are loc în lunile iunie-august. În acest moment, planta are o concentrație maximă de substanțe active benefice.
Pentru a culese isopul, se recoltează partea aeriană a plantei, inclusiv florile, frunzele și tulpinile. Se poate tăia planta cu foarfeca sau cu un cuțit ascuțit, la o distanță de aproximativ 10 cm de sol.
Partile superioare ale plantei cu inflorescente se recolteaza cand plantele au inflorit pe jumatate, pe vreme frumoasa, intre orele 10 si 17.
După ce se culege, isopul se poate usca la umbră, in strat subtire, in incaperi bine aerisite, dar și în aer liber sau în uscătoare electrice. Se păstrează într-un loc uscat și întunecat, la o temperatură de până la 25 de grade Celsius.
Iată câteva sfaturi pentru a culese isopul:
- Alegeți o zi însorită, cu vânt slab sau calm.
- Recoltați planta de la o distanță de cel puțin 50 de metri de drumuri, câmpuri tratate cu pesticide sau alte surse de poluare.
Isopul uscat poate fi folosit pentru prepararea de ceaiuri, tincturi, siropuri sau alte preparate medicinale.
Isopul – Beneficii pentru sanatate
Această plantă aromatică din familia mentei, merită cu siguranţă mai multă atenţie, nu numai pentru efectul calmant, tonic, al ceaiului preparat din frunzele sale, ci şi pentru gustul picant-aromat pe care-l dă sosurilor şi preparatelor din carne, înlocuind cu succes foile de dafin, alături de salvie şi rozmarin.
Partile aeriene ale plantei au efecte teraputice in medicina umana si veterinara. Principiile active din planta actioneaza ca antiseptic bronsic si pulmonar, expectorant, hipotensiv, vasodilator arterial, bronhodilator, sudorific, scade fragilitatea capilarelor, stimuleaza pofta de mancare, impiedica infiltrarea grasa a ficatului, diuretic, linisteste durerile abdominale si expulzeaza gazele din intestin. Intra in compozitia ceaiului antiasmatic, a ceaiului pectoral si a ceaiului sudorific.
Planta este folosita in afectiuni hepatice, bronsite, astm bronsic, laringite, traheite, anorexie, hidropizie, tensiune arteriala, meteorism, ca sudorific si cicatrizant.
Isopul este folosit (adesea în combinație cu salvia care are proprietăți similare, sau cu ungurașul) pentru infecții ale tractului respirator. Pe plan extern este utilizat pentru contuzii, leziuni și reumtism. Vârfurile verzi ale plantei pot fi adăugate la supe (si la alte preparate culinare) – de pe urma cărora pot beneficia astmaticii si nu numai. Băile cu isop sunt utile pentru reumatism.
Atât ca ceai, preparat infuzând 3 g frunze uscate în 100 ml apă clocotită, cât şi ca adaos la preparatele culinare, isopul are proprietatea să sporească pofta de mâncare, să ajute la eliminarea gazelor din stomac şi apei din ţesuturi.
Ca însoţitor al unor mâncăruri săţioase, compensează efectul lor negativ asupra ficatului, împiedicînd infiltrarea grasă a acestuia, drenându-l şi activându-l. Isopul este, de altfel, recomandat în afecţiunile hepatice, sub formă de ceai, având în plus şi proprietatea de a scădea presiunea sanguină şi de a fi un bun antiseptic pulmonar. Asociat cu busuioc şi măghiran, constituie un ceai aromatic parfumat care, băut călduţ, după o masă copioasă, dă o senzaţie de uşurare şi înviorare, parfumând plăcut respiraţia.
Descopera mai jos cateva retete cu isop pe care le poti prepara oricand la tine acasa!
Isop pentru uz intern
Pentru tratarea hipertensiunii arteriale, lipsei poftei de mancare, usurarea activitatii digestive, tusei de diverse etiologii, in bronsita, astm bronsic, gripa, guturai, laringite, traheite, hidropizie – se face o infuzie din 1-2 lingurite planta maruntita sau pulbere la o cana de 250 ml cu apa in clocot. Se lasa acoperita 15-20 de minute, se strecoara si se beau 2 cani de ceai de isop pe zi. In cazul stimularii poftei de mancare, se bea cu cca 30 de minute inainte de masa.
Isopul in uzul extern
Pentru tratarea ranilor, se prepara un ceai de isop din 1-2 linguri pulbere de planta la 250 ml de apa in clocot. Se lasa acoperit ceaiul de isop 20-25 de minute. Se strecoara. Se fac bai locale sau se aplica comprese pe locul afectat.
Isopul – Contraindicații și posibile efecte adverse
Contraindicațiile consumului de isop sunt: sarcină și alăptare, epilepsie, boli de rinichi, boli hepatice, boli de inimă, hipertensiune arterială, tulburări de sângerare și alergie la isop sau la alte plante din familia Lamiaceae.
Efectele adverse ale consumului de isop sunt: greață, vărsături, crampe abdominale, diaree, aritmie cardiacă, hipertensiune arterială și reacții alergice.
Este important să discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a consuma isop, mai ales dacă aveți o afecțiune medicală preexistentă sau dacă luați alte medicamente.
Pentru a reduce riscul de efecte adverse, începeți cu doze mici și creșteți treptat doza pe măsură ce organismul dumneavoastră se obișnuiește cu planta. Nu luați isop mai mult de două săptămâni fără a discuta cu medicul dumneavoastră și nu luați isop dacă sunteți gravidă sau alăptați. Dacă aveți orice reacții adverse după ce ați consumat isop, opriți imediat administrarea și consultați un medic.
Retete cu isop
LEGUME ÎNĂBUŞITE CU ISOP
Ingrediente: 1 ceapă mare, 2 linguri margarină, 1/2 kg cartofi, 1/4 kg morcovi, 2 linguriţe „Vegeta”, 1/2 ceaşcă apă în care au fiert legumele, 1/2 linguriţă isop uscat sau 1 linguriţă frunze proaspete, sare, boia de ardei iute.
Preparare. Se taie ceapa felii şi se înăbuşe în margarină, fără a se rumeni. Se curăţă şi se fierb cartofii şi morcovii, se taie felii şi se pun peste ceapă. Se adaugă Vegeta de casa dizolvată în zeamă de legume. Se amestecă, se sărează şi se condimentează cu boia. Se ţin la foc moale până scad şi chiar se rumenesc puţin. Se servesc ca garnitură.
Ca fel de mâncare se poate servi dacă se adaugă în farfurie câte o lingură de smântână şi se presară cu asmăţui, pătrunjel sau mărar. Se poate prepara acest fel de mâncare şi cu carne din conserve, care se pune la foc împreună cu legumele fierte.
SOTE DE MORCOVI CU ISOP
Ingrediente : 4 morcovi, 1/4 ceaşcă apă, 1/2 linguriţă sare, 1 linguriţă zahăr, 1 lingură margarină sau ulei, 1/3 linguriţă isop uscat sau 1 linguriţă proaspăt.
Preparare. Morcovii se curăţă şi se taie cubuleţe sau se rad. Se pun într-un vas de tablă groasă smălţuit sau în tuci împreună cu apa, sarea, zahărul şi isopul. Se fierb înăbuşit la foc moale 15—20 min. Se descoperă vasul şi se continuă fierberea pînă scade aproape complet sosul. Se adaugă margarina şi 1—2 linguri apă. Se lasă să scadă din nou, tot pe foc mic. Se servesc presăraţi cu asmăţui sau mărar, ca garnitură.
CARNE ÎNĂBUŞITĂ, CU LEGUME ŞI ISOP
Ingrediente : o bucată de carne de 0,5—1 kg, 1—2 linguri grăsime, 3 cartofi, 2 cepe, 4 morcovi, 1/2 ţelină, 1 păstârnac, 1 pătrunjel, 1 lingură fasole uscată, 1 lingură boabe de porumb (facultativ), 1—2 linguriţe isop uscat, sare, verdeaţă.
Preparare. Carnea, cu sau fără os, se rumeneşte pe o parte şi pe alta în grăsime. Se adaugă o ceaşcă apă fierbinte şi se înăbuşe la foc mic, câteva ore, până ce se pătrunde, procedând astfel : după o oră se descoperă vasul, se lasă se scadă sosul şi să se rumenească din nou carnea pe ambele părţi (facultativ). Se mai adaugă o ceaşcă de apă, se presară o linguriţă de sare şi se pune din nou, acoperită, la foc mic.
După altă oră se pun peste carne legumele, se presară isopul şi se ţine vasul acoperit pe foc mic încă o oră (în total 3 ore sau chiar mai mult dacă nu este incă fragedă carnea). Se pot adăuga şi câţiva căţei de usturoi odată cu celelalte legume. Se serveşte această carne, tăiată felii, garnisită cu legumele, peste care se presară ceapăde tuns tocată mărunt sau creson abia răsărit.
Se poate prepara în acest mod o carne care nu este potrivită pentru friptură sau are prea multe pieliţe pentru a putea fi tocată.
Sper ca aceste retete cu isop sa fie doar o inspiratie. In bucatarie, creativitatea nu are limite, asa ca ar trebui sa va preparati propriile retete cu isop.
Isopul in aromaterapie
Uleiul esential de isop este folosit pentru vânătăi, dermatită, eczeme, inflamații, răni, hiper și hipotensiune, reumatism, astm, bronșită, guturai, tuse, gripă, dureri de gât, amigdalită, tuse convulsivă, colici, indigestie, amenoree, leucoree, anxietate, oboseală, tensiune nervoasă, condiții legate de stres.
Calități cheie: tonic, cefalic, calmant, purificator, afrodisiac, stimulent mental, efect de încălzire, de echilibrare.
Utilizări magice ~ Isopul in ritualuri
Isopul a fost una dintre plantele sfinte ale grecilor antici, folosite pentru a curăța spațiile sacre. Este planta cea mai des folosită pe scară largă în magie.
Isopul poate fi ars ca tămâia, purtat, folosit în decorațiuni. Se utilizează un buchet de isop ca “mătură” pentru a pregăti spațiul sacru pentru ceremonial. Este adăugat în băi în săculețe sau direct în apă, este infuzat și stropit pe oameni și pe obiecte pentru a le curăța. De asemenea florile sunt atârnate în case pentru a înlătura negativismul și pentru a o curăța.
Lasă un răspuns